Mordake a încercat în repetate rânduri să convingă medicii să-i înlăture a doua faţă, cea demonică, plângându-se de faptul că uneori, seara, îi vorbea în şoaptă. În ciuda eforturilor, nu a reuşit să convingă pe nimeni să facă asta.
Într-un final, ajuns în pragul disperării, Mordake s-a sinucis. Avea doar 23 de ani.
Povestea sa se regăseşte într-o ediţie a ziarului Boston Post, din 1895. Un an mai târziu, a apărut şi într-o ediţie a enciclopediei "Anomalii şi curiozităţi ale Medicinei", scrisă de dr. George M. Gould şi dr. Walter L. Pyle.
"Una dintre cele mai ciudate şi, în acelaşi timp, cele mai impresionante poveşti ale unor oameni care au suferit diverse diformităţi este cea a lui Edward Mordake, un tânăr din Anglia despre care se spunea că are rădăcini nobile. Niciodată nu şi-a revendicat titlul şi a decis să-şi pună capăt zilelor la 23 de ani. Acesta era un om extrem de cult şi un muzician de o fineţe extraordinară. Chipul său avea trăsături remarcabile, era extrem de graţios - chipul său natural. În spate, însă, apărea un alt chip, al unei fete de o frumuseţe rară, "senină ca un vis, urâtă ca un diavol". Se pare că această faţă era o mască ce-i acoperea o parte din ceafă şi care dădea semne de o inteligenţă malefică. De multe ori, în timp ce Mordake plângea, cealaltă faţă a fost văzută zâmbind, chiar rânjind. Nimeni n-a auzit-o vorbind, dar Mordake susţinea că seara îl ţinea treaz, vorbindu-i în şoaptă. \"Nu doarme niciodată şi îmi vorbeşte despre lucruri pe care le întâlneşti numai în iad\", s-ar fi plâns tânărul doctorilor", se arată în enciclopedie.
În ciuda vigilenţei cu care era păzit, Mordake a reuşit să facă rost de otravă şi s-a sinucis. A lăsat o scrisoare de adio în care cerea ca cea de-a doua faţă să fie distrusă înainte să fie înmormântat. La cererea sa, a fost îngropat într-un loc pustiu, fără o piatră funerară care să-i marcheze mormântul.
Acestea sunt singurele dovezi ale existenţei sale. Fotografiile prezentate sunt o replică din ceară creată de un artist, pe baza legendelor vremii.
