În urmă cu o săptămână, pe 6 septembrie, un meteorit a tăiat cerul Spaniei sub forma unei mingi de foc, iar fenomenul a putut fi observat din Catalonia şi până la Madrid.
Meteoritul a luminat cerul, preţ de câteva secunde, apoi s-a dezintegrat, înainte să lovească Pământul. Tot sâmbătă, 6 septembrie, un alt meteorit a format un crater de 12 metri diametru şi o adâncime de cinci metri în Nicaragua, după ce a căzut lângă aeroportul din capitala Managua.
Purtătorul de cuvânt al guvernului, Rosario Murillo, a preluat explicaţia astronomului Humberto Saballos, care a afirmat că există posibilitatea ca meteoritul să se fi rupt din asteroidul 2014RC.
Războiul distrage atenţia
Duminică, 7 septembrie, asteroidul 2014RC, cu un diametru de 20 de metri, a trecut pe deasupra Noii Zeelande la o altitudine de 40.000 de kilometri - adică foarte aproape, dacă ţinem cont de faptul că centura sateliţilor de telecomunicaţii se află la 36.000 de kilometri…
Corpul ceresc a fost descoperit abia pe 31 august, adică, în măsura în care ar fi venit direct spre Pământ, nu ar mai fi fost timp de intervenţie, ne ciocneam sigur - efectul impactului fiind cel al unei bombe atomice de nivelul Hiroshima.
Astronautul Edward Tsang Lu a descris situaţia ca pe o “ruletă cosmică” şi a susţinut că doar “norocul chior” a salvat umanitatea de un cataclism provocat de asteroid. În mod firesc se pune întrebarea: cum a putut ajunge acest corp ceresc atât de aproape de Terra fără să fie observat din timp, după ce miliarde de dolari s-au cheltuit până acum pentru sistemul planetar de apărare împotriva dezastrelor cosmice?
Citeşte mai multe pe Libertatea.ro.