Primul membru al familiei al cărui testament a fost sigilat de Curte a fost Prinţul Francis de Teck, fratele mai tânăr al reginei Mary, care a murit în 1910. Testamentul acestuia face parte din cele peste 30 păstrate într-un seif aflat într-un loc secret din Londra, sub îngrijirea unui magistrat.
Conform convenției, după moartea unui membru de rang înalt al familiei regale, executorul testamentar cere Secției pentru Familie a Înaltei Curți din Londra sigilarea testamentului. Magistrații care s-au succedat în această funcție au aprobat întotdeauna solicitarea.
Aceste amănunte au fost făcute publice abia după moartea, în luna aprilie a anului 2021, a Prințului Philip, soțul suveranei britanice, când îndatorirea aplicării sigiliului i-a revenit judecătorului Andrew McFarlane.
Judecătorul a decis că testamentul trebuie sigilat, însă a hotărât, de asemenea, să ofere publicului o explicație a acestei proceduri.
„Gradul de publicitate pe care publicarea l-ar atrage probabil ar fi foarte extins şi contrar obiectivul de păstrare a demnităţii suveranei”, a menționat el, afirmând că acest lucru este necesar ca monarhul să-şi realizeze rolul constituţional.
Mai mult decât atât, acesta a confirmat existența seifului care conține testamentele regale și că, în calitate de președinte în funcție al Secției pentru Familie, este responsabil pentru el, cu toate că nu cunoaște conținutul acestor documente.
Când va fi depozitat în seif alături de cel al Prințului Philip, testamentul Reginei Elisabeta a II-a se va alătura celui al mamei ei, Elizabeth și al surorii ei, prințesa Margaret. Ambele au murit în anul 2002.
Testamentul Prințesei Margaret a fost în anul 2007 motivul unei dispute juridice inițiate de Robert Brown, care a afirmat că este fiul ilegitim al prințesei și a cerut să vadă documentul ca să-și înainteze pretențiile. Curtea a respins aceste afirmații, catalogându-le ca fiind „iraționale”. Astfel, Brown nu a primit acces la testament.
