Schultz a avut mai multe job-uri, cum ar fi de barman sau chiar şi-a vândut săngele pentru a-şi plăti studiile. Asta până sa descopere Starbucks, sau poate mai bine zis, Starbucks să-l descopere pe el. La începutul anilor ‘80, Schultz s-a alăturat companiei, condus de convingerea că Starbucks poate atinge un obiectiv aparent imposibil – sa livreze produse premium în timp ce devine omniprezentă. Schultz nu a vrut niciodată ca Starbucks să rămănă o companie mică, la fel ca alte cafenele precum Peet‘s.
Din această cauză, a părăsit compania pentru scurt timp, acesta neavănd succes în a convinge fondatorii ca această companie poate ajunge un lanţ internaţional de cafenele. În 1987, Schultz obţine brand-ul Starbucks şi 17 locaţii de la fondatori, aceştia luând decizia să-şi canalizeze eforturile pe lanţul de cafenele Peet’s. Apoi Schultz a pus bazele celei mai mari expansiuni din istorie în domeniul comerţuiu cu amănuntul, scrie Ziarul Fiananciar.
Când primul Starbucks s-a deschis în New York, publicaţia New York Times a trebuit să explice ce este un latte şi cum se pronunţă acesta. Schultz s-a inspirat din cultura italiană în denumiri precum “grande” si “venti”, caracterul exotic oferit de Starbucks jucănd un rol cheie în dezvoltarea business-ului.
Între 1998 şi 2008, Starbucks a ajuns de la 1.886 de cafenele la 16.680. În acest moment, compania deţine peste 27.300 de magazine în 75 de ţări. În timp ce Schultz a condus dezvoltarea fabuloasă a lanţului de cafenele, mai ales după 2008 cand a revenit în poziţia de CEO, a continuat politica sa de justiţie socială. În 2016 a anunţat retragerea sa din funcţie, alegând poziţia de preşedinte excutiv, aceasta oferindu-i mai mult timp pentru implicarea sa în cealaltă activitate a Starbucks – misiunea socială.
