În sentinţa anunţată joi, Tribunalul Superior de Justiţie al Portugaliei (STJ) a susţinut că atunci când activitatea casnică este desfăşurată \"\"exclusiv sau esenţial\"\" de către o singură persoană rezultă \"\"o sărăcire reală a acesteia\"\", în timp ce membrul familiei eliberat de sarcini se îmbogăţeşte.
Instanţa a estimat de asemenea că s-a demonstrat că în cei aproape 30 de ani cât acest cuplu a trăit împreună femeia a fost cea care a avut grijă de căminul lor.
La judecarea cazului în primă instanţă, femeia a cerut 240.000 de euro, dar tribunalul din localitatea Barcelos a apreciat ca neîntemeiată solicitarea vreunei despăgubiri pentru activităţile casnice, întrucât într-o căsnicie acestea sunt \"\"o obligaţie naturală\"\".
Dar femeia a înaintat recurs la o instanţă superioară, care i-a dat dreptate şi a stabilit la 60.782 de euro indemnizaţia pe care trebuie să o primească din partea fostului soţ.
Bărbatul a atacat sentinţa la STJ, dar în final a pierdut. Instanţa supremă a validat hotărârea celei anterioare, motivând că, \"\"pe baza egalităţii\"\", activităţile casnice şi îngrijirea copiilor nu pot fi considerate \"\"drept o obligaţie naturală\"\".
Activitatea casnică \"\"are o valoare economică\"\", astfel că aceasta se traduce \"\"în îmbogăţire şi economie de cheltuieli\"\", a mai considerat instanţa. Pentru a determina valoarea muncii casnice, ea a luat drept criteriu salariul minim în Portugalia înmulţit cu 12 luni şi cu anii de convieţuire ai acestui cuplu. Suma rezultată a fost diminuată cu o treime în contul cheltuielilor femeii pentru ea în timpul căsniciei.