Uniunea Europeană este o uniune economică și politică unică în lume, care reunește 28 de țări europene și acoperă aproape tot continentul. UE a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial.
În prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării economice: țările implicate în schimburi comerciale devin interdependente din punct de vedere economic și astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict.
Care sunt țările membre UE
Uniuneea Europeană are 28 de state membre, urmând a rămâne 27, dacă Marea Britanie va fi ieșit din blocul comunitar. UE nu a avut întotdeauna dimensiunile pe care le are astăzi. Când s-au pus bazele cooperării economice la nivel european, în anul 1951, ţările participante au fost Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Marea Britanie este stat membru UE de la: 1 ianuarie 1973. www.europa.eu este un site de pe care se pot afla toate informaţiile necesare despre legislatia UE.
Care sunt avantajele UE
De mai bine de jumătate de secol, continentul european se bucură de pace, stabilitate și prosperitate. Populația sa trăiește la standarde ridicate și beneficiază de o monedă europeană comună, euro. În 2012, UE a primit Premiul Nobel pentru Pace ca recompensă pentru susținerea unor cauze majore precum pacea, reconcilierea, democrația și drepturile omului în Europa.
Au dispărut controalele la frontierele dintre statele membre, iar cetățenii pot circula liber pe aproape tot continentul. De asemenea, le este mult mai ușor să trăiască, să muncească și să călătorească în alte țări din Europa.
Piața unică sau „internă” este principalul motor economic al UE, facilitând libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor. Un alt obiectiv cheie este ca această resursă imensă să fie exploatată și în alte domenii, precum energia și piețele cunoașterii și capitalului, pentru a le oferi beneficii maxime cetățenilor europeni.
Articolul 50 din Tratatul de la Lisabona
"Orice stat membru poate decide retragerea din Uniune in acord cu cerintele sale constitutionale", se arata in celebrul articol 50.
De asemenea, se precizeaza ca statul respectiv trebuie sa notifice Consiliul European cu privire la intentiile sale, dupa care urmeaza negocierile pentru stabilirea relatiilor viitoare intre statul care paraseste Uniunea si Bruxelles. De partea cealalta, acordul va trebui parafat de o majoritate calificata a statelor membre si trebuie sa se bucure de consimtamantul Parlamentului European. Negociatorii au la dispozitie doi ani pentru a ajunge la o intelegere. Niciun stat nu a invocat din 2009 pana acum acest articol.
Viitorul după Brexit
2. Brexit-ul rezolvă foarte puține lucruri, dar complică viitorul UE și al Regatului Unit, fiindcă introduce în ecuația europeană multe necunoscute.
Ziua rezultatelor referendumului a fost una tristă pentru liderii celor 27 state din Uniunea Europeană, care începe să-și arate slăbiciunile, eroziunea. Brexit-ul cu siguranță nu va crea noi locuri de muncă în Marea Britanie și nu va îmbunătăți relațiile diplomatice și economice cu celelalte țări membre ale UE. De fapt, lira și FTSE au atins un minim istoric („the biggest drop in history to a level from 30 years ago”), cei cu venituri mici fiind puternic afectați pe termen scurt și mediu. Se preconizează atât o recesiune de scurtă durată, cât și o oarecare stagnare și relaxare pe piața imobiliară (foarte mult așteptată de cei care doresc să achiziționeze o locuință în Regatul Unit), scrie contributors.ro.
3. Viitorul Regatului Unit
Când va ieși efectiv acest stat din UE?
Care va fi noua relație cu UE și ce atitudine va adopta UE în relația cu fostul membru și celelalte state membre? Va rămâne engleza între limbile oficiale ale UE? Surprinzător, premierul sugerează că Regatul Unit nu trebuie să facă apel imediat la articolul 50 din Tratatul de la Lisabona (deși acest lucru trebuie să se întâmple în următoarele 3 luni), în virtutea căruia UE trebuie să fie notificată cu privire la intenția britanicilor de a ieși din Uniune. Odată trimisă notificarea, se declanșează un proces de negocieri întins pe doi ani, între o echipă desemnată de guvernul britanic aflat acum la putere și o echipă de la Bruxelles formată din membri ai Comisiei Europene. Regatul Unit va intra în negocieri cu mai puține atuuri și se prea poate ca acordul final să nu satisfacă guvernul de la Londra.
În această situație se poate ajunge la un „mixed arrangement” care implică ratificări suplimentare adoptate de fiecare parlament național din statele UE, o majoritate în Parlamentul European și în rândul liderilor statelor europene. Conform art. 50 mai sus pomenit, până la încheierea negocierilor, Regatul Unit rămâne membru deplin al UE. După acest certificat de divorț, regulile și tratatele UE nu se mai aplică în Regatul Unit (cu excepția în care Consiliul Europei stabilește împreună cu Regatul Unit o prelungire a perioadei de negocieri), dar va fi nevoie de timp suplimentar pentru înlocuirea legislației europene care a fost în vigoare și stabilirea detaliilor cu privire la noua relație între UE și fostul său membru (de ex. libera circulație a persoanelor, piața europeană unică etc.).
