În plus faţă de o scrisoare dactilografiată datată 29 ianuarie şi expediată probabil mai multor redacţii, aceasta conţine patru pagini faţă-verso trimise autorităţilor carcerale în noiembrie, în care extremistul care a ucis 77 de persoane la 22 iulie 2011 are 13 solicitări.
Susceptibile, potrivit lui, de a-i face detenţia conformă cu reglementarea europeană, aceste solicitări se referă la drepturile fundamentale, precum posibilitatea de a se plimba sau de a comunica, precum şi alte nevoi mai anedoctice.
El cere în special ca Playstation 2 care îi este pusă la dispoziţie să fie înlocuită de versiunea 3, mai modernă, "cu acces la jocuri pentru adulţi" pe care să le poată alege el însuşi.
Menţinut la izolare din 2011, din motive de securitate, Breivik apreciază că trebuie să aibă dreptul la o "ofertă de activităţi" ameliorate în raport cu alţi deţinuţi pentru a compensa regimul său carceral strict.
El cere, de asemenea, dublarea indemnizaţiilor săptămânale de 300 de coroane (36 de euro) pe care le primeşte ca orice alt deţinut, în special pentru a plăti taxele poştale pentru corespondenţa sa.
Între altele, el vrea să nu mai fie supus percheziţiei corporale ce are loc aproape zilnic într-una dintre cele două închisori în care el ispăşeşte pedeapsa de 21 de ani de închisoare, cu posibilitate de prelungire, să aibă acces la un computer mai degrabă decât la o "maşină de scris", să aibă posibilitatea să se plimbe sau să ia contact cu lumea exterioară.
În cererea datată în ianuarie, el afirmă că, în lipsa unei ameliorări veritabile a condiţiilor de detenţie, o grevă a foamei pare să fie "una dintre singurele şi rarele sale alternative".
"Greva foamei nu se va încheia până când ministrul Justiţiei (Anders) Anundsen şi directoarea KDI (Direcţia norvegiană a afacerilor penitenciare, n.red.) Marianne Vollan nu va înceta să mă trateze mai rău ca pe un animal", adaugă el, precizând că va informa "în curând" în legătură cu data începerii acţiunii sale.
La 22 iulie 2011, Breivik a ucis opt persoane detonând o bombă în apropiere de sediul Guvernului din Oslo, apoi alte 69, majoritatea adolescenţi, deschizând focul asupra unei reuniuni a Tinerilor laburişti pe insula Utoeya.
