În mod cronic și absolut de neînțeles pentru o țară profund europeană, așa cum se declară România, educația este tratată mai prost decât salubritatea.
Pe bună dreptate se tot vorbește despre salariile mici, pentru că ele constituie una dintre principalele cauze ale deteriorării sistemului. Profesia în sine a devenit tot mai puțin atractivă, tinerii preferând să se îndrepte către meserii bănoase și condiții de lucru mai bune.
O altă cauză a degradării masive o generează partidele politice. „Investim în Educație” sau „Educația este o prioritate națională” sunt lozinci frecvente, banale puncte de abordare politică în preajma alegerilor. În realitate, pentru a înfăptui o reformă corectă ai nevoie de un deceniu ca să urmărești efectele, depășind cu mult următoarea etapă electorală. Așadar, lipsa de concordanță între nevoile societății și calculele politice au lăsat școala la stadiul de improvizație.
Zilele acestea, chiar ministrul Educației a căzut victimă a primitivismului instalat în unitățile de învățământ. Doamna Anisie a vizitat grădinițele și școlile din Ialomița.
În mod cert, ministrul a vrut o vizită de imagine, altfel nu ar fi mers cu televiziunile ca să controleze toaletele. Dar comunicatul ministerului explică altceva: „Aceste vizite au scopul de a identifica problemele reale cu care se confruntă elevii şi profesorii, dar şi de a vedea care este stadiul lucrărilor din aceste unităţi de învăţământ pentru renovarea/amenajarea toaletelor. Toate cele trei unităţi de învăţământ au fost incluse în diferite programe de reabilitare, însă primarii nu au reuşit să modernizeze clădirile respective şi să asigure condiţii decente pentru elevi şi profesori”.
Totuși, la televizor s-au evidențiat doar două momente comice, în contextul unui exercițiu politic cel puțin neinspirat: intervenția în forță, în timpul orei, la adresa unei învățătoare, despre care doamna ministru afirmă că „urla” la elevi și eforturile de a deschide ușile unor WC-uri de lemn din curtea școlii.
Cineva o consiliază extrem de prost pe doamna ministru, altfel pare inexplicabil cum gafează la intervale atât de scurte. Prima oară a făcut-o minimalizând testele PISA, care au relevat că 44% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional. A urmat o documentare privind calitatea toaletelor, la fața locului. Serios, chiar am ajuns în stadiul în care ministrul Educației inspectează WC-urile?
Nu comentez felul în care doamna Anisie a dat buzna peste profesoara nevrotică și a certat-o în fața copiilor. Sumedenie de ong-uri au sărit să ceară demisii, destituiri, iar opinia publică a întors episodul pe toate fețele.
Despre măsuri corecte, eficiente, luate în echipă, nu a mai vorbit nimeni. Nici despre fractura dintre corpul profesoral și copiii de azi, diferiți măcar din perspectiva tehnologiei. Care trebuie să fie modul de comunicare între „tabere”, astfel încât să nu compromitem nici ideea de învățământ temeinic, serios, nici plăcerea de a merge la școală? Răspunsul trebuie oferit cu maximă urgență de către Ministerul Educației, dacă într-adevăr există un interes politic față de educație.
