Apropo de fapte, care sunt rezultatele acestei coaliții după 9 luni de guvernare? Care sunt faptele bune? Măsurile implementate? Opoziția la fel, tace mai mult decât face. USR era arătat cu degetul ca este partidul securiștilor Coldea și compania, acum și AUR se deconspiră și ii vedem pălăria veche de la SIE! Si ne mai miram ca nu avem acțiuni politice patriotice, ca nu găsim politicieni devotați României și romanilor, dacă susținerea este din afara doar nu nouă, poporului, o sa ne deservească nu?? Mare păcăleala și cu acest partid AUR, mai bine nu vedeam, ca nu credeam vreodată ca cei care au distrus România comuniștii ramasi in rezerva vor sa mai joace și ultima carte sa își facă parte. Parte și-a făcut și Ponta și toti sponsorii sau susținătorii din umbra. Ce nu mai înțeleg e însă cum poți sa te uiți in camera de filmare și sa minți cu voce tare. O fi vreo tehnica de a-ți însuși minciuna ca pe un adevăr, sa dormi liniștit și împăcat ca ai reușit și ai păcălit. Ai trișat și ai câștigat. Asta este, lucram cu materialul clientului, vârsta îmi da curaj sa mai cred și sa mai sper ca fiecare partid are și profesioniști capabili sa se ridice in 2024 sa zică ”Stop! Așa nu se mai poate!”
Politica de depopulare și sărăcire intenționată nu mai poate fi practicată. Nu aici, nu la noi. Mai este puțin, ajungem curând și la momentul resetarii naționale! Am văzut că sunt noi atacuri la credință și la Biserica Ortodoxă. Pe un grup de whatsapp al angajaților din primăria Timișoara, Catedrala Mitropolitană este comparată cu discotecile și cluburile de noapte chiar de către consilier în cadrul departamentului de urbanism. În discuție a intervenit și arhitectul-șef al orașului, care nu a corectat greșeala, ba din contră. Mai mult, totul a degenerat, o altă angajată spune că e întrebată de turiști despre catedrală pe care o compară cu o moschee și, nai grav, că ”povestea cu revoluția e tot mai pe fast forward, dacă mai e”.
Este inadmisibil ca autoritățile din Timișoara, primul oraș eliberat de sub tirania comunistă să asistăm la astfel de dialoguri, purtate între oameni apropiați de USR. Eroii care s-au jertfit pentru libertate și credință nu trebuie denigrați. Ei trebuie urcați pe piedestalul veșnicei amintiri, nu întinați în noroi. Pe această cale, cer edilului Dominic Fritz să vina cu niște clarificări și să ia măsuri împotriva acestor derapaje de nepermis. Am spus-o, o repet și nu voi înceta să aduc în discuție momentele importante din istoria noastră. Am uitat cine suntem și pentru că nu știm cine am fost, nu putem croi un destin drept pentru acest popor. Astăzi, fix acum 82 de ani, țara noastră era forțată, prin Dictatul de la Viena (cunoscut și ca Al Doilea Arbitraj de la Viena) să renunțe la părți importante din teritoriul pentru care înaintașii noștri s-au sacrificat să îl apere. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în favoarea Ungariei horthyste, care primea aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei. Nu am fost prima victimă a Budapestei, care mai primise, cu doi ani înainte, teritorii din Slovacia și Ucraina de azi. În urma acestei decizii guvernul a fost forțat să demisioneze iar mareșalul Ion Antonescu a preluat frâiele puterii. Mai grav este că pe teritoriul cedat s-au produs o serie de incidente în care etnici români au fost uciși de trupele horthyste. Masacrele din Transilvania reprezintă răni adânci pentru România și unul dintre cele mai întunecate episoade ale războiului. Datele oficiale vorbesc de 919 omoruri, 4.126 de bătăi, 15.893 de arestări și 447 devastări ale caselor locuite de români. Istoricii susțin că 500 de mii de români au fost nevoiți să părăsească teritoriile cedate în urma Dictatului de la Viena.
Astăzi, pacea greu dobândită este tulburată de liderii politici care vor, ca în 1940 să înfigă un pumnal în inima țării noastre. Fac apel, atât la români, cât și la etnicii maghiari să nu pice în această capcană pe care politicienii însetați de expansiune teritorială o întind. Și mai fac un apel la decidenții de la București să taxeze orice derapaj care lezează suveranitatea, independența și integritatea țării. Avem și așa destule griji pe care le împărtășim cu toții, indiferent de etnie. Vedem că președintele rus, Vladimir Putin, reduce livrările de gaze pentru România. Totul după ce Gazprom a informat că ne închide robinetul. Și statele UE se confruntă cu niște creșteri uriașe ale prețurilor energiei. Unul din patru becuri este aprins în România cu energie de import, al cărei preț a atins un nou record ieri: 738 de euro pe MW oră. Nu ne mai permitem să risipim, nu mai avem luxul de consuma cât și cum vrem.
Astăzi, de exemplu, pe bulevardul 1 Decembrie 1918 din Capitală, iluminatul public era aprins. Probabil că se făceau lucrări de mentenanță la rețea. Totuși, costisitoare aceste reparații. Nu spun că este vina primăriei, dar mai multă atenție nu strică. Șefii coaliției anunță că firmele din energie vor plăti o taxă de solidaritate. Anunțul vine de la fostul premier Mihai Tudose. Din banii strânși statul va plăti diferența între prețul achitat de români în facturi și cel de referință. Noile reglementări urmează să fie adoptate săptămâna aceasta și vor rămâne în vigoare până la 31 august 2023. Inițiativa pare una bună, cel puțin la prima vedere. Mă tem însă că șmecherii din acest sector, care ne fură cu legea în mână, vor umfla și mai mult prețurile din pix. Iar povara tot pe buzunarele noastre va pica. Până nu vor fi eliminați intermediarii însetați de profituri cu orice cost, acest cerc vicios va continua să producă efecte cumplite pentru economia noastră. Așa cum spunea și domnul profesor Peiu, România e o țară din ce în ce mai bogată, dar cu oameni din ce în ce mai săraci. Pătura de jos, adică a celor care își permit tot mai puține, crește de la o zi la alta. Pe hârtie stăm bine, cifrele arată creșteri în aproape toate domeniile, dar realitatea este diametral opusă. Unde este adevărul și unde este dreptatea?
Apropo de aceste valori, Ministerul Justiției a venit cu precizări în urma emisiunii noastre, în care am prezentat povestea profesorului român aruncat după gratii, în China, timp de opt ani. Și, cu permisiunea dumneavoastră, o să îl și prezint: "Referitor la susținerile domnului Marius Balo privind corespondența purtată de către Ministerul Justiției cu omologii chinezi, arătăm următoarele: În data de 24 iulie 2019, ministrul Justiției de la acea dată a formulat o scrisoare către omologul de la Beijing, în care Ministerul Justiției își exprima deplina disponibilitate de cooperare cu autoritățile chineze și de identificare a unei soluții legale, chiar în lipsa unui tratat, atrăgând atenția asupra situației d-lui Balo. În data de 20 septembrie 2019, a avut loc, la sediul Ministerului Justiției, o întâlnire a ministrului cu reprezentanții Ambasadei Republicii Chineze la București, în care a fost discutată pe larg situația domnului Marius Balo și au fost evaluate posibilitățile de acțiune. Scrisoarea ministrului român al Justiției din 20 septembrie 2019 a fost înaintată autorităților chineze, pe cale diplomatică, prin intermediul Ambasadei Republicii Populare Chineze la București.
În noiembrie 2019, ca urmare a solicitării exprese a autorităților chineze, ministrul Justiției, domnul Cătălin Predoiu, a transmis o scrisoare prin care acorda toate garanțiile cerute de RP Chineză pentru ca transferarea domnului Balo să aibă loc. Precizăm că, în absența scrisorii exprese de garanții, transferarea nu ar fi putut fi aprobată. În cazul domnului Balo, deși transferarea a fost aprobată definitiv atât de autoritățile române, cât și de cele chineze, aducerea sa în țară (procedură de competența Ministerului Afacerilor Interne - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională) nu a fost posibilă din cauza contextului pandemic. În ceea ce privește transferul doamnei A.A, care execută o pedeapsă privativă de libertate într-un penitenciar din China - procedura judiciară având ca obiect transferarea sa în România este în continuare în desfășurare, aflându-se pe rolul Curții de Apel București, Secția I Penală, în așteptarea unor precizări din partea autorităților chineze. La acest moment, există două preocupări cu privire la procedura de transferare: una este reprezentată de faptul că doamna A.A. nu a achitat în totalitate sancțiunile pecuniare dispuse de către autoritățile chineze, în cuantum de aproximativ 58 000 USD; a doua, faptul că autoritatea judiciară română a propus adaptarea pedepsei, care ar urma a fi redusă la 9 ani și 4 luni închisoare, având în vedere limitele prevăzute în legislația română, de la pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare, dispusă de către autoritățile judiciare chineze. Curtea de Apel București a adresat, astfel, o cerere de informații suplimentare autorităților chineze, pentru a afla dacă acestea își mențin acordul cu privire la transfer în contextul adaptării pedepsei, raportat la legislația română. Instituția noastră a solicitat în mod repetat primirea unui răspuns din partea autorităților Republicii Populare Chineze, fără a primi, însă, o reacție de substanță. Cu ocazia unor recente consultări bilaterale, la nivel tehnic, au fost identificate unele posibile căi de acțiune care vor fi urmate de Ministerul Justiției, în speranța unui răspuns pozitiv din partea autorităților Republicii Populare Chineze".
Apreciez că Ministerul Justiției și-a făcut timp să răspundă pe acest subiect. Este important ca românii din afara granițelor, pierduți printre străini, să fie recuperați și aduși acasă. Vrem să vedem că nu doar Justiția, ci și diplomația funcționează.
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir. Așteptăm mesajele și poveștile dumneavoastră la adresa de email legileputerii@realitatea.net.
