Batalionul Azov, cel care a apărat cu îndârjire Mariupol și uzina morții de la Azovstal, s-a predat. Să ne amintim discursul Kremlinilui referitor la soldații care au făcut parte, de-a lungul timpului, din această garnizoană: extremiști, naziști, ucigași care hărțuiesc populația vorbitoare limbă rusă din Ucraina. "Azov" a fost folosit de Vladimir Putin ca unul dintre pretextele pentru invadarea țării vecine. Este drept că existența și evoluția acestui regiment a fost dintotdeauna extrem de controversată. A fost înființat de un grup de ultrași ai unei echipe de fotbal in 1982 și transformat in unitate paramilitara de voluntari ucraineni (și luptători străini) in anul 2014, odată cu invazia ruseasca a Crimeei și debutul confruntărilor cu separatiștii din Donbas.
Furia cu care rușii au atacat Mariupol și rezistența acerbă de la Azovstal au dovedit ura profundă pe care o au față de acest batalion. Faptul că aproape 1000 de soldați s-au predat după ce au luptat până la ultimul glonț, reprezintă pentru Putin trofeul suprem. Soarta lor pare pecetluită, iar Rusia refuză să discute eliberarea lor.
„A face din criminalii de război ai Azov obiectul unor negocieri politice este o blasfemie faţă de istoria anului 1941”, când Germania nazistă a invadat URSS.
Pentru întreaga Europă, inclusiv pentru România, faptul că acești eroi au rezistat în fața invadatorilor, reprezintă o victorie. Rușii au alocat resurse importate pentru a captura Mariupol, fapt ce a blocat deschiderea unor noi fronturi în sudul Ucrainei. Cu toate acestea, Odesa e încă bombardată. Poate părea puerilă această gândire dar, pentru dictatorul însetat de sânge, cel care a declarat că scopul principal al operațiunii speciale este lupta împotriva nazismului, eliminarea batalionului Azov poate reprezenta obiectiv îndeplinit. Mai ales acum, în contextul în care tot mai mulți lideri de la Kremlin caută cu disperare o victorie care să le permită o ieșire din conflictul care a ucis zeci de mii de soldați ruși.
Eșecul asigurării obiectivelor invaziei este dublat și de decizia aderării Suediei și Finlandei la NATO și mai ales de anunțul Franței și Poloniei că vor intra în război cu Rusia dacă Putin atacă cele două state. Succesul de la Azovstal poate fi însă o sabie cu două tăișuri: încurajați de acest succes, coroborat cu epurările făcute la vârful armatei, rușii ar putea lansa campanii noi, mult mai feroce asupra sudului Ucrainei sau mai departe de granițele acesteia. În ciuda propagandei de la televiziunile de stat, acolo unde jurnaliștii spun că "bombele ajung pentru toți dușmanii", declarațiile liderilor de top par să dea semnale pozitive.
Nikolay Patrushev, cel despre care se spune că e urmașul lui Putin, a criticat Vestul, dar a făcut-o nuanțat: ”A subminat stabilitatea strategică în Europa și Orientul Mijlociu, a pus în pericol arhitectura securității în Regiunea Asia-Pacific. Multe țări sunt confruntate cu riscul de foamete. În aceste condiții, țările care se străduiesc cu adevărat să asigure stabilitatea în interesul întregii lumi, inclusiv Rusia, sugerează dezvoltarea unei agende unificatoare pașnice, sigure, deschise și bazate pe cooperare, care să vizeze în cele din urmă dezvoltarea socio-economică a statelor”, a spus arhitectul invaziei din Ucraina.
Este drept, rușii spun multe iar, în vreme de război, cu toții trebuie să privim cu scepticism aceste declarații. La rampă a ieșit și unul dintre adjuncții lui Lavrov, care a declarat că Rusia ar putea redeschide porturile Ucrainei, pentru exportul de cereale, dar cu o condiție: aceea ca Vestul să ridice sancțiunile impuse la începutul războiului. Este un șantaj de nepermis, un șantaj care poate provoca foamete la nivel global. Cele două țări combatante însumează circa o treime din exporturile mondiale de grâu.
Ucraina este, de asemenea, un exportator major de porumb, orz, ulei de floarea-soarelui şi ulei de rapiţă, în timp ce Rusia şi Belarus - stat care a sprijinit agresiunea - exportă împreună peste 40% din îngrăşămintele pe bază de potasiu la nivel mondial.
Mulți specialiști spun că foametea ar putea ucide mai mulți oameni decât bombele. Inflația uriașă va conduce la noi scumpiri fără precedent. Astăzi, un român cheltuie în medie pe lună 146 de euro pentru a-şi cumpăra alimente, de la pâine la carne şi de la legume-fructe la dulciuri, arată o analiză a celor de la Ziarul Financiar. Asta înseamnă aproape 750 de lei, aproximativ o treime din salariul minim. Suma este cea mai mare din regiune, cu 25% peste valoarea din Cehia şi cu 55% peste cea din Ungaria. Cel mai „ieftin“ coş de cumpărături este întâlnit în Bulgaria- 82 de euro, care este de altfel şi cea mai săracă ţară din UE, urmată de România pe penultimul loc în clasament.
Dragi guvernanți, parlamentari, șefi de instituții și decidenți, lucrurile sunt extrem de complicate. Astăzi nu mai e loc de orgolii puerile și de scandal ca în tribunele stadionului. Românii sunt expuși riscului de sărăcie mai mult ca niciodată. Dezaprob ferm ceea ce s-a întâmplat în ultimele două zile la dezbaterile pe legea privind exploatarea gazelor din Marea Neagră. Tribuna Parlamentului nu e stadion de la care unii să țipe mai tare doar pentru a puncta în ochii electoratului. E nevoie de soluții, nu de scandaluri artificiale. Astăzi, în platou îl avem pe George Simion.
Vreau să aflu de la el ce soluții are AUR pentru a scoate România din criză. Și lui, dar și dumneavoastră, dragi politicieni, vă cer să dați dovadă de responsabilitate și decență, acum când războiul e la granițe. Treceți peste orgolii și stați la masa dialogului constructiv. Acum este nevoie de unitate în decizii, altfel ne vom destrăma ca popor, spre bucuria unor state care nu ne doresc binele.
Text semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
