Văd, în ultimele două săptămâni, de, alianțele electorale s-au născut cu forcepsul, bannere peste tot cu mutrele unor ciudați care au apelat la photoshop pentru a-și așeza posturile de campanie în fotografie. Care mai de care mai amuzant, poziții pe bannere care exprimă doar idioțenia consultanților de imagine, riduri lipsă, buze date cu rujuleț, sprâncene pensate doar acolo, sloganuri stupide. Asta-i România, țara în care orice berbec poate candida.
Eu, însă, ce vină am să vă contemplu moacele afișate te miri unde? Ca să nu mai vorbesc de internet, locul unde a tunat și apoi a bubuit cu primari. Fiecare știe, se pricepe, va câștiga și, evident, va face pentru oameni. Oha, capul lor mai plătește și bani grei la facebook ca și sponsorizare ca să ne anunțe că există și că vrea. Asta e, ar spune unii, trece, într-o lună nu mai auzi de ei.
Dar până atunci, spuneam, scârba vine și crește exponențial cu supra expunerea de pe străzi. De unde bani, tati? Aveți idee cât costă? Lasă că plătește fraierul de contribuabil, via AEP, via subvenția pentru partid. Tot ca la noi, apar și candidați ciudați. Alde femeia bărbat, penelu sau cum îi zice, Bahmuțeanca pliciluită(sic!) de Prigoană, doctorița cu seringa, o lume pestriță care se zbate într-un anonimt dureros. Apoi sunt cătușarii, gen Popescu Piedone, Vanghelie, Gutău, Toma, cei care au condamnări și bube-n cap și tot vor la ciolănel.
Nu le crapă obrazul de rușine! Repet, asta-i România, țara în care totu-i făcut strâmb, începând de la lege până la conștiințe. Acum, aș aduce în atenția dvs. un exemplu de demnitate politică. Ministru din guvernul Irlandei suprinde cu demisia după ce a participat la o masă cu 80 de persoane în cadrul unui eveniment politic. Demisia, apoi își cere scuze public. Mostră de politician pe care l-aș vota cu amândouă mâinile. La noi? Uitați-vă pe garduri să vedeți marfa. Vorba maestrului Dinică, lume multă, mese puține.