Formarea unui Guvern PNL-PSD pare în aceste momente de criză prelungită absurd cea mai rezonabilă și înțeleaptă soluție la care președintele Iohannis mai poate încă apela. Ar fi un compromis peste care mulți dintre susținătorii săi nu vor putea trece, dar din nefericire pentru aproape toată lumea este singura soluție care să ofere stabilitate cât de cât pentru următoarele luni.
Există, desigur, și varianta ca PNL să se întoarcă în brațele USR-ului, dar după ultima cearta și ruptură dintre aceștia e de presupus că o eventuală reluare a relațiilor PNL-USR ar însemna condamnarea la un viitor asediat de crize și mai complicate decât cea în care ne aflăm acum.
Resentimentele reciproc valabile din rândurile liberalilor și useriștilor ar provoca în viitorul apropiat conflicte și mai puternice iar blocajul politic ar fi și mai greu de trecut decât pare să fie în prezent.
Acum singura cale prin care Klaus Iohannis își mai poate salva finalul celui de-al doilea mandat este să treacă peste ani de înjurături și blesteme la "ciuma roșie" și să-și recalibreze valorile care ar trebui să-i ghideze activitatea de președinte al republicii.
Stabilitatea guvernamentală și eficiența administrativă sunt cele mai urgente priorități ale lui Klaus Iohannis, iar pentru a obține cât mai repede și pe termen cât mai lung aceste valori președintele nu prea altă variantă decât o majoritate solidă oferită de voturile parlamentarilor PSD și PNL.
Alegerile anticipate sunt spectrul care bântuie administrația prezidențială și coșmarul celor care știu că trendurile ascendente ale PSD și AUR trebuie să fie curmate până la viitoarele alegerile. Altfel, Constituția și tradiția politică postdecembristă îi lasă posibilitatea președintelui să ignore încă această posibilitate și lumea să înțeleagă.
Însă prelungirea crizei politice va naște într-un final și această dorință în rândul oamenilor care sătui de haosul produs de actualele partide vor dori să își aleagă din nou reprezentanții.
Sau, mai rău, într-un scenariu în care Klaus Iohannis nu ar pune capăt crizei, măcar în calitate de artizan al acestui blocaj politic, iar criza politică, economică și sanitară s-ar agrava, președintele s-ar putea trezi față în față cu o suspendare și un referendum de demitere al cărui rezultat e ușor intuibil.
Rămâne așadar ca toată lumea bună de la Klaus Iohannis la ultimul penelist care a înjurat "ciuma roșie" să facă un exercițiu de responsabilitate și sacrificiu și să încerce să înghită "broscoiul". Oricât de toxică și împotriva firii pare o astfel de alianță ea încă este o soluție mult mai bună pentru toată lumea decât oricare altă opțiune.
În plus, aducerea PSD la guvernare într-un moment în care partidul crește în sondaje doar pe greșeala adversarului este un cec în alb pentru un rezultat mult mai echitabil la viitoarele alegeri, când oamenii vor putea să compare ce au făcut unii și alții din aceeași poziție de asumare a puterii.
Rămâne de văzut și ce își doresc partidele dincolo de ideile, orgoliile și calculele de la Cotroceni. Nu ar trebui să ne mire nici dacă nu vor reuși să pună capăt crizei și să lungească în negocieri și împărțeli până când și valul patru va trece de la sine.
