Pe piața secundară, obligațiunile poloneze se tranzacționează cu randamente negative, dar este pentru prima oară când o economie emergentă se împrumută pe piață la dobânzi negative. Este o minune că Polonia reușește această performanță? Nu chiar. Să privim datele macroeconomice ale Poloniei, în comparație cu performanțele României.
Așadar, Polonia are un produs intern brut de aproximativ două ori și jumătate mai mare decât cel al României. Polonia a reușit în patru ani, în perioada 2015-2018, să reducă deficitul bugetar de la 2,8% din PIB la 0,2% din PIB.
România, în schimb, în aceeași perioadă, a crescut deficitul bugetar de la 0,6% la 3% din PIB. Evoluția este evident în favoarea Poloniei.
Iar comparațiile nu se opresc aici. De exemplu, veniturile bugetare poloneze sunt de 41,4% din PIB, iar cheltuielile se situează la 41,6% din PIB. România are venituri bugetare de doar 32,3% din PIB și cheltuielile au fost la un nivel de 35,2% din PIB. Deci, sunt diferențe importante între cele două state și la aceste capitole. Avantaj, Polonia.
Nivelul veniturilor bugetare este important, pentru că în România sunt oameni politici sau chiar economiști care cer cu insistență ca structura cheltuielilor bugetare, în special cele sociale, să respecte nivelurile din țările Europei de Vest. Ceea ce omit să spună cei care pledează pentru creșeterea cheltuielilor, este exact faptul că România are cele mai mici venituri bugetare, ca procentaj din PIB, din Uniunea Europeană, după Irlanda. Ceea ce înseamnă că, de fapt, cheltuielile sociale mai mari nu pot fi susținute de încasările bugetare.
Singurul indicator la care România conduce Polonia este datoria publică. Respectiv, în anul 2018, România avea o datorie suverană de 35%, iar Polonia de 48% din PIB.
În plus, pe primele 11 luni ale anului trecut, Polonia avea un excedent comercial de 1,8 miliarde euro, în timp ce România înregistra un deficit de 15,8 miliarde euro.
În cazul în care comparația cu Polonia pare dezavantajoasă pentru România, am putea încerca cu Bulgaria. O țară vecină care se îndreaptă hotărât către zona euro. Dar care, deloc surprinzător, are cifre macroeconomice mai bune decât România. De exemplu, Bulgaria a ajuns să aibă excedent bugetar, are încasări și cheltuieli bugetare, ca procentaj din PIB, mai mari decât România, un deficit comercial minor și o datorie publică infimă, una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană (22% din PIB).
Desigur, Bulgaria este o economie mult mai mică decât România, la aproximativ jumătate, dar acesta este un atuu care nu îi folosește prea mult României.
Prea multe cifre, prea multe comparații? Atunci, să explicăm altfel. Este destul de răspândită ideea că România își poate permite să crească deficitul peste orice limite, pentru că deficitul este un factor de dezvoltare. Numai că acum putem constata că România moștenește deficite foarte mari, nu reușește să îmbunătățească nivelul colectării bugetare, iar investițiile publice sunt aproape invizibile. În acest ritm, România nu are nicio șansă să se împrumute de pe piețele financiare internaționale la dobânzi negative.
