Demersul Realitatea naște valuri. Majoritatea românilor își doresc ca Petrom să revină în portofoliul statului român. În speranța că bogățiile din pământul țării noastre vor contribui, într-o formă sau alta, la bunăstarea fiecăruia dintre noi. Nimic mai adevărat. Bineînțeles, dacă intre resurse și popor nu se va mai interpune o clasă politică lacomă și coruptă, care va continua golirea vistieriei țării indiferent în proprietatea cui sunt resursele.
În legea privind privatizarea Petrom, România intenționa să aibă o acțiune de aur. Cea cu care se putea opune oricărei decizii luată de OMV. În urma intervenției Comisiei Europene, care ne-a amenințat cu infringementul, statul român a renunțat la acțiunea de aur și iată unde s-a ajuns.
Ungaria și-a naționalizat companiile care pot asigura securitatea energetică a țării (Eon, Engie, Enel). Austriecii discută și ei de naționalizarea unei divizii din grupul OMV. Luminile democrației europene, Franta și Germania au naționalizat și ele companiile energetice. Deci... se poate!
Întrebarea rămâne: are bani România să plătească pentru ca Petrom să se întoarcă la stat? Răspunsul este simplu: doar dacă le vinde România a doua zi pe bursă și recuperează banii. Dar cu ce valoare? Pentru că valoarea de astăzi este cu câteva zeci de ori mai mare decât valoarea de achiziție.
Care sunt pârghiile prin care putem trece la îndeplinirea unui astfel de plan, dacă el se va dovedi, în urma referendumului, a fi un deziderat al majorității românilor? Ce spune clasa politică românească? Cine este pro, cine este contra? Are România bani să își răscumpere acțiunile vândute pe nimic în urmă cu 20 de ani?
La toate aceste întrebări, dar și la multe altele legate de boicotul companiilor austriece, de capabilitatea și persuasivitatea diplomatică a politicienilor pe care noi ni i-am ales vom încerca să aflăm opiniile invitaților noștri din această seară.
