Cele mai ridicate procentaje sunt în Bulgaria (39%), Grecia (29%) sau Cipru (24%). Așadar, nu este de mirare că, în urmă cu șapte ani, bulgarii au protestat în stradă împotriva facturilor mari la energie electrică. Manifestațiile au dus la demisia guvernului de centru-dreapta, din acel moment, condus de Boiko Borisov.
De altfel, în ultimii ani, Bulgaria a făcut progrese semnificative, dacă ne gândim că, în anul 2007, procentajul gospodăriilor care nu puteau fi încălzite corespunzător de către proprietari era de 67%, iar în anul 2016 s-a redus la 39%. Un procentaj imens pentru Europa, dar în scădere substanțială în Bulgaria.
Trebuie remarcat că și România a făcut progrese importante în ceea ce privește încălzirea locuințelor. Conform datelor Eurostat, în anul 2007, anul intrării în Uniunea Europeană, procentajul era de 33%, iar în anul 2016, nivelul scăzuse la 13,8%. Desigur, datele europene sunt importante, dar ele surprind doar parțial problema încălzirii populației.
Tema, mai complexă, este legată de așa-numitul concept de sărăcie energetică, o combinație între costul facturii cu încălzirea și accesul la mijloace moderne de încălzire a locuinței. În acest context, un element esențial este definirea consumatorului vulnerabil. Termenul apare în lege încă din anul 2012, cu o definiție generală, dar care nu s-a transformat nici până astăzi în norme de aplicare.
Ceva s-a întâmplat, totuși. Companiile din sectorul energetic au contribuit la un fond destinat finanțării unor programe dedicate consumatorilor vulnerabili. Banii au fost plătiți, numai că definirea concretă a consumatorului vulnerabil nu s-a realizat și drept urmare banii companiilor energetice au fost amestecați în „oala comună” a bugetului de stat.
De altfel, actualul guvern își propune să definească din punct de vedere legal consumatorul vulnerabil. Va fi o adevărată piatră de încercare. Un studiu realizat de think-tank-ul „Centrul pentru Studiul Democrației” arată cât de complexă este tema sărăciei energetice și cât de diverse sunt pârghiile utilizate de statele europene pentru a reduce sărăcia energetică.
Din acest punct de vedere, în România, pentru protecția consumatorilor sunt folosite aproape exclusiv mijloacele financiare, sub forma unor ajutoare sociale pentru încălzire și a unui tarif social la energia electrică și se are în vedere un singur criteriu: veniturile.
În Uniunea Europeană, mijloacele financiare utilizate sunt mai sofisticate. Există, în statele europene, o paletă destul de largă de pârghii așa-numite „non-financiare”, cum ar fi interdicția privind deconectarea de la furnizarea de energie, în anumite perioade sau pentru anumite categorii de persoane ș.a.
Studiul arată că dacă s-ar utiliza indicatori europeni privind sărăcia energetică, numărul românilor aflați în această situație ar fi de 19%, în timp ce ajutoarele pentru încălzire acoperă doar aproximativ 5% din populație.
În același timp, datele studiului arată că există aproximativ 287.000 de locuințe care nu au instalație electrică, un milion de gospodării beneficiază de asistență socială (tarife sau alte ajutoare) și 422.000 de locuințe au acces informal la energie electrică, adică sunt locuințe care au fost construite fără autorizație. Dacă adăugăm și că ajutoarele cu încălzirea sunt singurele beneficii sociale care nu sunt incluse în sistemul informatic național avem imaginea haosului care există la nivelul administrațiilor locale și a administrației centrale în ceea ce privește măsurile de combatere a sărăciei energetice. De aceea, datele statistice trebuie să fie doar un punct de plecare pentru soluții concrete.
