Ortodoxe
Tăierea capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul (Post)
Greco-catolice
Tăierea capului Sf. Pf. Ioan Botezătorul. Post şi ajun
Romano-catolice
Martiriul Sf. Ioan Botezătorul; Sf. Sabina, m.
Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este pomenită de Biserică în ziua de 29 august, când este rânduit Post.
"Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Mântuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu naşterea, tot aşa i se cădea să fie înainte şi cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pământ, zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea... Astfel a propovăduit venirea Domnului şi sufletelor care erau ţinute în iad ale sfinţilor strămoşi, căci acum s-a arătat în lume Mesia cel aşteptat. Şi precum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot aşa şi Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod" (Vieţile Sfinţilor).
Când Sfântul Proroc Ioan propovăduia pocăinţa, Galileea era condusă de Irod Antipa, care era căsătorit cu fiica emirului Arabiei. Dar a îndepărtat-o pe aceasta şi s-a căsătorit cu soţia fratelui său Filip, Irodiada. Legătura se pare că dura încă de când fratele său, Filip, era în viaţa, făcându-se Irod "ca un răpitor desfrânat şi amestecător de sânge" (Vieţile Sfinţilor).
Sfântul Ioan, confruntat cu imoralitatea regelui, nu s-a sfiit să-l înfrunte, spunând că nu îi este îngăduit să ia pe femeia fratelui tău. Dată fiind influenţa Botezătorului asupra mulţimilor, Irod dorea să îl suprime, mai ales că prorocul condamna în auzul tuturor legătura nelegiuită dintre el şi soţia fratelui său. Temându-se însă de tulburarea pe care ar fi putut-o isca în rândul poporului uciderea lui, acesta se mulţumeşte să-l închidă pe Sfântul Ioan într-una din cetăţile lui.
"Dar mai ales Irodiada se mânia asupra sfântului şi voia ca îndată să-l ucidă; dar nu putea, oprind-o însuşi Irod şi păzind pe cel legat de femeia care sufla cu ucidere. Irod n-a voit să-l omoare, ştiind pe Ioan că este bărbat drept şi sfânt, şi pe care mai înainte îl asculta cu plăcere şi luând aminte la cuvintele lui multe le făcea bine, şi se temea să-l ucidă. El însă nu se temea aşa de Dumnezeu, precum se temea de oameni, fiindcă evanghelistul Matei zice: Vrând să-l ucidă pe el, se temea de popor, căci îl avea ca pe un proroc (...) (Vieţile Sfinţilor).
Sfântul Ioan a stat în temniţă multă vreme şi veneau la el ucenicii lui, pe care, învăţându-i mult la viaţa cea îmbunătăţită şi după Legea lui Dumnezeu, îi încredinţa pe ei despre Mesia, Care venise în lume şi la Care îi şi trimitea.
Irod dă atunci o petrecere, în ziua aniversării sale, la care invită mulţi demnitari, voievozi, boieri şi toate căpeteniile Galileei. La acest ospăţ, Irodiada o pune pe fiica ei, Salomeea, să danseze în faţa invitaţilor. Pentru spectacolul oferit de Salomeea, Irod îi oferă un mare dar: să-şi aleagă până la jumătate din împărăţie. La sugestia mamei sale, ea refuză averile şi cere să i se dea pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul.
"Ticălosul, nevrând să-şi calce jurămîntul, nici să mâhnească pe jucătoare şi pe nelegiuita ei mamă, a lepădat frica prin care se temea să ucidă pe Ioan, şi, uitând sfinţenia aceluia, s-a umplut de îndrăzneală spre vărsarea sângelui cel nevinovat; şi, trimiţând îndată pe călău în temniţă, a poruncit să-i taie capul lui Ioan şi să-l aducă pe tipsie" (Vieţile Sfinţilor).
În miezul nopţii, capul Sfântului Ioan i-a fost adus pe o tipsie lui Irod cu sângele care încă mai picura.
Crima aceasta a fost urmată de un şir de încercări pentru Irod. A pierdut conducerea regatului, fiind trimis în surghiun, în Spania, împreună cu Irodiada şi fiica acesteia.
În cele din urmă au avut un sfârşit năprasnic: mai întâi Salomeea a fost decapitată prin strângerea gheţii în jurul capului, când a încercat să traverseze un râu îngheţat care s-a rupt. Capul i-a fost adus lui Irod şi Irodiadei, aşa cum odată se adusese capul Mergătorului Înainte; dar nu tăiat de sabie, ci de gheaţă.
Despre Irod şi Irodiada se spune că au pierit cu zgomot, căci i-a înghiţit pământul de vii. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; "Dicţionar de Teologie Ortodoxă", pr. prof. dr. Ion Bria, Bucureşti, 1994)
