Rugăciunea zilei
O, Dumnezeul meu, când se va înarma inima mea cu arma răbdării? Când voi trece prin ispită fără a-mi tulbura inima, ca să dau bucurie Dumnezeului meu? O, iubitele mele suferinți ce mă faceţi asemenea Domnului meu Iisus, Cel ce a pătimit pentru mine! O, Iisuse, singura viaţă a sufletului meu! Ajunge-voi oare a odihni între mii de suferinţe pentru mărirea Ta? Voi fi fericit, dacă în mijlocul focului necazurilor mă voi aprinde de dorinţa de a suferi chinuri mai mari! – Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul
Știai că?
Proscomidia este prima din cele trei părți a Liturghiei. Înainte de începerea Sfintei Liturghii, în altar preotul, singur sau împreună cu diaconul face o binecuvântare, prin care pregătește pâinea și vinul pentru Sfânta Împărtășanie.
Pilda zilei
Răbdarea și stăpânirea de sine
În palatul unui demnitar oriental exista o sală minunată, ai cărei pereţi, uşi, podea şi tavan erau făcuţi din oglinzi. Vizitatorul nu îşi dădea seama imediat că, în faţa lui e sticlă, atât de fidel se reflectau obiectele. Pe lângă asta, pereţii creau ecou. Dacă întrebai:
„Cine eşti?”, vuia răspunsul
„Cine eşti? Cine eşti? Cine eşti?”
Odată, în sală a intrat un câine, care a încremenit de uimire: o haită întreagă de câini îl înconjura şi de sus, şi de jos, şi din părţi. Câinele şi-a arătat colţii: reflecţiile din oglinzi au răspuns la fel. Îngrozit, a început să latre cu disperare, iar ecoul făcea şi mai răsunător lătratul. Câinele se arunca încolo şi încoace, muşcând văzduhul, însă din toate părţile, clănţănind din dinţi cu înverșunare. Dimineaţa, servitorii au găsit câinele mort, înconjurat de nenumărate reflecţii ale propriului cadavru. Animalul pierise luptându-se cu propriile reflecţii. Nimeni nu-i făcuse vreun rău real. Dar, dacă ar fi dat prietenos din coadă şi nu şi-ar fi arătat colţii, oare cum ar fi fost? Oriunde mergi tot de tine dai ! Fii în pacea lui Hristos !
Citiți finalul pildei pe REALITATEASPIRITUALA.NET.