Goran Paskaljevic s-a născut pe 22 aprilie 1947 la Belgrad, în Serbia. Şi-a petrecut mare parte din adolescenţă la Cinemateca din Belgrad, fondată de tatăl său vitreg şi a studiat regia la Academia de Film (FAMU) în Praga, una din cele mai recunoscute şcoli de film din Europa, notează site-urile cinemagia.ro şi www.moma.org.
După invazia sovietică, Paskaljevic s-a întors în Iugoslavia, unde a realizat scurtmetraje şi documentare de televiziune. Primul său lungmetraj, "Beach Guard in Wintertime" (1976), s-a bucurat de recenzii foarte bune, fiind distins cu Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, potrivit imdb.com.
După primul său lungmetraj, o comedie melancolică, tendinţa sa pentru temele intime a fost dezvoltată în continuare în filmele cu succes internaţional "Earth Days Flow" (1979), despre o casă pentru îngrijire medicală, "Special Treatment" (1980), despre o casă pentru alcoolici, şi în "Twilight" (1983), care a fost filmat la Hollywood. "The Deceptive Summer 68" (1984) este o întoarcere la comedia nostalgică, iar "Guardian Angel" (1987) - la preocupările critice sociale, care caracterizează şi "Cabaret Balkan" (1998), potrivit www.enciklopedija.hr. În 1998, la terminarea celei de-a noua producţii, "Cabaret Balkan", Paskaljevic devenise deja unul dintre cei mai apreciaţi regizori est-europeni.
Fiind un oponent declarat al regimului Slobodan Milosevic, a fost nevoit să-şi părăsească ţara. Pe când se afla în exil, în 2001, Paskaljevic a semnat regia filmului "How Harry Became a Tree", produs în Irlanda. Câţiva ani mai târziu, revine la Belgrad, unde semnează regia pentru "Midwinter Night's Dream" (2004) şi "The Optimists" (2006).
Pe lângă activitatea de regizor, s-a remarcat şi ca producător, în filme precum: "Guardian Angel" (1987), "Tango Argentino" (1992), "Cabaret Balkan" (1998), "How Harry Became a Tree" (2001). De asemenea, pentru televiziune a realizat documentare, printre care: "The Legend of Lapot" (1972), "Children" (1973), "The Burden" (1974), fiind şi co-scenarist la "Time of Miracles" (1989).
Este regizorul a 30 de filme documentare şi a 14 filme de lungmetraj, producţiile sale fiind selecţionate de către cele mai importante festivaluri de film internaţionale (Cannes, Berlin, Veneţia, Toronto, San Sebastian etc.) şi obţinând numeroase premii, printre care: premiul FIPRESCI la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia şi la Festivalul Filmului European, pentru "Cabaret Balkan" (1998); premiul special al juriului şi premiul SIGNIS la Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastian, pentru "Midwinter Night's Dream" (2004); menţiune specială la Festivalul Internaţional de Film de la Palm Springs, pentru "When Day Breaks" (2012). A fost distins cu Ordinul francez de artă şi literatură, care i-a fost acordat la Belgrad, în 2008.
Revista Variety International Film Guide l-a inclus între primii cinci cei mai buni regizori ai anului 2001, iar Muzeul de Artă Modernă din New York (MoMA) şi British Film Institute (Londra) au prezentat câte o retrospectivă completă a lungmetrajelor sale, în 2008, respectiv în 2010, împreună cu publicarea unei monografii în limba engleză despre opera sa, se menţionează pe site-ul imdb.com.