Mai multe cazuri ale bolii au fost raportate în țări din Europa, Africa, dar și în America. Specialiștii nu au nicio idee unde au luat oamenii acest virus, existând îngrijorarea că acesta se poate răspândi prin comunitate - nedetectat - și, posibil, printr-o nouă cale de transmitere.
Există un focar de variolă a maimuțelor în Regatul Unit, Portugalia și Spania, scrie npr.org. Focarul este destul de mic - doar 36 de cazuri suspecte răspândite în cele trei țări, inclusiv opt în Anglia și 20 în Portugalia. A fost raportat și un caz în SUA.
Iar un prim caz confirmat de variolă a maimuțelor a fost detectat în Suedia, au anunțat joi, 19 mai, autoritățile sanitare din această țară, potrivit Le Figaro.
Însă, „acest focar este rar și neobișnuit”, a declarat luni epidemiologul Susan Hopkins, consilierul medical principal al Agenției pentru Securitatea Sănătății din Regatul Unit (UKHSA).
„Exact unde și cum și-au dobândit oamenii aceste infecții, rămâne sub investigație urgentă”, a mai transmis Hopkins.
Pe de altă parte, medicii ne liniștesc subliniind că boala nu este foarte contagioasă între oameni. Cu toate acestea, creșterea numărului de focare aparente este îngrijorătoare, iar Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat luni că se interesează îndeaproape de faptul că unele dintre cazurile din Regatul Unit par să fi fost transmise în cadrul comunității homosexuale.
Ştefan Dascălu, cercetător în imunologie la Universitatea Oxford, a explicat, într-un interviu pentru ziare.com, ce este de fapt cu această boală de care se teme foarte multă lume.
”Este un virus înrudit cu virusul variolei care a fost identificat prima oară prin anii 70. În general transmiterea la om este destul de rară. Majoritatea cazurilor raportate până acum s-au înregistrat pe continentul african. Aceste cazuri noi întâlnite acum în Portugalia, Marea Britanie și alte țări nu sunt numeroase. Majoritatea cazurilor care au fost înregistrate în Marea Britanie au fost în cadrul unor comunități de bărbați care fac sex cu bărbați.
Însă transmiterea, din câte se cunoaște, este pe calea aerului, dar nu este exclusă nici transmiterea sexuală. Nu cred că reprezintă un motiv de îngrijorare. Au fost înregistrate câteva focare însă transmiterea este improbabilă.
Cel mai probabil, persoanele inițiale care au dezvoltat boala au căpătat-o de la un contact proxim cu animalele care se bănuiesc că ar fi rezervorul natural al acestui tip de virus. Se bănuiește că, în ciuda denumirii de variolă a maimuțelor, rozătoarele ar fi un vector de transmitere pentru acest virus.
Simptomatologic este mai blândă decât variola la om, mortalitatea este destul de rară, infecțiile se rezolvă în general în jur de una două săptămâni”, a explicat specialistul.
