Pili Hussain a avut o viața grea de la bun început, după cum a relatat într-un interviu acordat BBC. Tatăl ei a tratat-o ca pe băiatul familiei, trimițând-o să facă muncile cele mai grele. Nici prima căsnicie nu a fost un lucru benefic pentru ea, fiind nevoită să se despartă de un soț abuziv.
Aceasta povestește cu tristețe că nu a beneficiat de educație, iar posibilitățile de a-și găsi un mod de subzisență erau reduse. Singurul lucru disponibil era munca în minele de pietre prețioase, dar această activitate este rezervată doar bărbaților, așa că Pili s-a recomandat drept bărbat, iar colectivul a crezut-o.
Pili Hussain și-a petrecut 10 ani din viață străbătând zeci de kilometri de galerii, căutând o piatră considerată mai rară decît diamantul: tanzanitul. Femeia obișnuia să lucreze chiar și cîte 10-12 ore pe zi, alături de colegii ei, în unanimitate bărbați.
„Nu am spus nimănui care e numele meu real. Toată lumea mă cunoștea drept Unchiul Hussein. Chiar și astăzi mi se spune la fel. Nimeni nu a suspectat că sunt femeie. Eram foarte puternică și făceam tot ce era de așteptat să facă orice bărbat angajat în mină.”
Pili continuă să povestească:
„Mă comportam ca o gorilă. Mă băteam, vărbeam urât, purtam un cuțit mare, ca al războinicilor Maasai, nimeni nu știa că sunt femeie, deoarece mă comportam ca un bărbat.”
Norocul i-a surâs atunci când a descoperit două clustere masive de tanzanit. Cu banii primiți, aceasta a construit case noi pentru părinții și sora ei geamană, iar ea și-a cumpărat unelte noi de minerit și a început să angajeze forță de muncă.
Destinul ei a luat o turnură neașteptată când, într-o zi, o femeie a depus plângere la poliție, spunând că a fost violată de un grup de mineri, printre care a identificat-o și pe Pili ca prim suspect. Atunci a trebuit să spună adevărul, însă autoritățile au supus-o unui control medical pentru a confirma.
După cum era de așteptat, vestea a circulat repede, dar colegii ei au refuzat să dea crezare chiar și când adevărul a fost declarat de polițiști.
Actualmente, Pili nu mai este nevoită să coboare în subteran și să lucreze cot la cot cu bărbații cotrobăind printre măruntaiele pământului după pietre prețioase, deoarece astăzi deține propria companie de minerit, cu 70 de angajați. Printre aceștia se află și câteva femei, dar nu în subteran, ci la bucătărie, ca spălătoare a pietrelor și filoanelor sau în alte activități.
„Unchiul Hussain” susține că nu încurajează femeile să facă o astfel de muncă atât de dificilă.
„Vreau să mă asigur că fiicele și nepoții mei vor avea parte de o educație înaltă, pentru a nu trece prin experiențe similare cu a mea.”
