Popular, i se mai spune şi brebenel, costrei sau sporiş, mulţimea numelor dovedind prezenţa lui în fitoterapia românească încă din urmă cu sute de ani. Ca aspect, este o plantă cu tulpini târâtoare, care se întinde pe pământ cu mare repeziciune. Are flori verzui şi roşietice, grupate la subsuoara frunzelor de formă eliptică sau lanceolată.
Troscotul este o plantă umilă, o buruiană nebăgată în seamă, care creşte pe margini de drum. Dar la fel ca în basmul Cenuşăresei, umilinţa ascunde virtuţi. Troscotul este o buruiană bogată în principii active, cu multiple întrebuinţări terapeutice. Popular, troscotul este cunoscut şi sub numele de iarba găinilor.
Troscotul, alături de coada-calului, sunt principalele surse vegetale din flora spontană, din care ne putem suplimenta dozele zilnice de siliciu. Mai conţine, pe lângă siliciu, taninuri, flavone (aviculoarozida, arabinoza), mucilagii şi cantităţi mici de vitamina C. În mod normal, organismul uman îşi procură dozele fiziologice de siliciu (10 mg/zi) printr-o alimentaţie echilibrată, bogată în fructe şi legume.
Boli interne. Bolile omului vârstnic – ateroscleroză, accidentele vasculare. Produce un efect de creştere a elasticităţii vaselor sanguine, prin conţinutul său în siliciu şi flavonoide.
Bolile aparatului urinar – cistite, pielite, nefrite. Flavonoidele au un puternic efect diuretic.
Bolile aparatului respirator – bronşite, traheite, edeme pulmonare. În vreme ce siliciul anorganic produce la nivel pulmonar boala numită silicoză, siliciul organic este recomandat în vindecarea afecţiunilor pulmonare.
Bolile aparatului locomotor – osteoporoza. S-a dovedit ştiinţific că siliciul solubil (organic) ajută, alături de factorii hormonali, la formarea calciului în oase. Studii biochimice au arătat că, în organism, concentraţia de siliciu scade, odată cu vârsta, această scădere ducând la creşterea fragilităţii şi porozităţii osului, prin epuizarea calciului.
Bolile aparatului digestiv – esofagite de reflux, gastrite, boală ulceroasă, diaree. Acţiunea de vindecare se datorează mucilagiilor şi taninurilor din plantă.
Boli reumatice. Siliciul organic din troscot joacă un rol important în formarea şi refacerea ţesutului conjunctival al cartilagiilor şi ligamentelor, acestea fiind cele mai afectate în boala reumatismală. Notă: Dozajul pentru tratamentul acestor boli este redat la prezentarea preparatelor din troscot. Utilizare externă Troscotul dă bune rezultate în bolile pielii şi ale anexelor acesteia – păr, unghii. Prişniţele cu soluţii extractive din troscot (infuzie sau decoct) pot contribui la atenuarea ridurilor, cunoscându-se faptul că siliciul solubil (organic) joacă rol de catalizator în formarea colagenului şi elastinei, două proteine din structura pielii, răspunzătoare de elasticitatea acesteia. Concentraţia colagenului şi elastinei scad odată cu vârsta. Se recomandă aplicarea de comprese cu ceai de troscot pe faţă, înainte de folosirea cremelor antirid sau antioxidante, care au în compoziţia lor vitamina A, vitamina E, coenzima Q10 şi resveratrolul, din extractul moale de tescovină. Acţiunea acestor creme este îmbunătăţită prin aplicarea în prealabil a compreselor cu ceai de troscot.
Afecţiuni sângerânde – răni, zgârieturi, hemoroizi şi fisuri anale cu scurgeri de sânge. Acţiunea sa se datorează proprietăţilor hemostatice ale preparatelor din troscot, care au în compoziţie taninuri. În cazul acestor afecţiuni, se toaletează zona cu ceai preparat din troscot, după care urmează aplicarea unor pomezi de uz topic, precum: pulberi, unguente, creme sicative sau cu antibiotice.
Pentru hemoroizi şi fisuri anale. Intern, se administrează una din formele farmaceutice prezentate, ceai, tinctură sau vin, iar extern, după spălarea cu ceai de troscot, se pot folosi unguentele care conţin extracte naturale.
”Apă la genunchi”. Se recomandă a fi folosită o cataplasmă obţinută dintr-un amestec de tescovină foarte fin măcinată şi argilă uscată, încorporate într-un ceai de troscot, până se obţine o pastă moale, care se întinde uşor în jurul genunchilor. Pulberea de tescovină poate fi uşor obţinută în gospodărie.
Din troscot se pot obţine mai multe forme farmaceutice, unele având ca solvent apa (ceaiurile: infuzia şi decoctul), altele alcoolul (tinctura) şi vinul.
Infuzia. Mod de preparare: 2 linguri de plantă măcinată groscior se opăresc cu 250 ml de apă fiartă. Se lasă la infuzat timp de 30 minute, după care se filtrează. Se consumă 2 căni pe zi, îndulcite după gust.
