”Eu, unul, nu aș citi acest editorial. Este doar un semnal de alarmă inutil, din categoria acelora de care românii s-au plictisit cu siguranță. Ei știu mai bine ce doresc, ei știu mai bine care e problema cu România, iar orice politician vine să le spună altceva decât simt zi de zi, ca un cancer care le roade măruntaiele, este inadecvat.
(...)
Ca student la Științe politice, traversând, alături de profesorii mei minunați, secole de trădare vopsită în patriotism, de compromis mutat în categoria adecvării naționale, am priceput două lucruri: despoții primesc un pumn în cap de la istorie sau un sărut pe frunte de la popor. Depinde de scala traumelor colective.
Unde se află România?În neant! România nu mai are despot, dar, deși își dorește unul nou, proaspăt, nu are unde să pupe. Așa interpretez eu votul dat pe 26 mai. Tiranul era oricum pe ducă, iar poporul a decis o nouă formă de despotism, perversă cu clasa politică: domnia legii. Căci să nu ne îmbătăm cu apă rece! Formele eficiente de administrare a unui stat au o singură regulă: legea, mai presus de orice. Prin urmare, dacă ar exista și material, visul acesta minunat, în care toată lumea respectă legea, iar cine se abate plătește, s-ar produce un fenomen de inversiune adorabil: politicienii ar considera poporul un despot, deoarece ar fi de neclintit când ar cere pedepsirea fărădelegilor." scrie Rareş Bogdan, în editorialulu său din Reporter Global.
"Da, mai există marmotele care împachetează ciocolată în staniol. Și Făt-Frumos, și Ileana Cosânzeana. Dar mai există România. O aude cineva sau fugim ca șobolanii și tragem obloanele?”, îşi încheie editorialul Rareş Bogdan.
