Gabor Maté, autorul volumului „The Myth of Normal”, a explicat pentru Mind Body Green modul subtil în care o trauma se poate transmite de la o generație la altă și cum poate fi tratată.
Ce este o trauma generațională
Prin definiție, acest tip de trauma se referă la experiențe traumatizante trăite de predecesorii noștri. Dacă rămâne netratată, această poate fi trece de la o generație la altă. Maté susține că 95% din traume sunt multigenerationale. „Le dai mai departe fără să vrei. Așa funcționează”, a spus el.
Trauma nu afectează neapărat linia genetică a generațiilor următoare, ci mai degrabă modul în care aceste gene sunt activate. Acest concept, cunoscut drept epigenetica, reprezintă un câmp nou de cercetare pe care Maté spune că a început să-l exploreze abia de curând.
Pe lângă oprirea transferului unei traume către membrii familiei, rezolvarea propriei traume poate avea beneficii asupra sănătățîi, întrucât păstrarea să în corp declanșează apariția unor boli, spun experții. „Mintea și corpul tău nu pot fi despărțite”, spune Maté.
Cu alte cuvinte: experiențele tale emoționale au efect direct asupra corpului. Iar ceea ce se întâmplă în corp afectează direct mintea și implicit reacțiile emoționale.
Cum se manifestă traumele
De fiecare dată când încearcă să ajute pe cineva să-și identifice trauma, Maté îi cere să-i spună când a fost ultima oară foarte supărat pe cineva. De cele mai multe ori, spune el, „nu suntem supărați pe ceea ce ne-a supărat”.
Altfel spus, există motive mai serioase pentru care anumite lucruri ne deranjează atât de mult, fiindcă amintirile sunt conștiente, în timp ce corpul și sistemul nervos au propriile lor amintiri care sunt complet inconștiente. „Trauma nu este ceea ce ți s-a întâmplat, ci ceea ce s-a întâmplat în interiorul tău că urmare a celor petrecute”, explică Maté.
Dată viitoare când te întrebi de ce ai fost atât de supărată în legătură cu un lucru, caută să vezi ce anume a declanșat această reacție. Ar putea fi un exercițiu de ajutor pentru a depista o trauma generațională. E valabil și pentru o trauma „la prima mâna”.
Chiar dacă cunoșți dată, momentul și locul unui eveniment traumatizant, asta nu înseamnă că ai procesat toate trăirile care vin odată cu acesta. Gabor numește acest tip de trauma „o rana nevindecată”. Din fericire, e o rana vindecabilă cu ceva efort. Iată în continuare cum trebuie să începi.
Pașii către vindecare
Mai întâi, este important să opreșți ciclul traumei generationale. Desigur, nu-i ușor să vindeci trauma altcuiva pe care n-ai trăit-o din prima, dar este posibil.
Dacă ții legătură cu vreunul dintre membrii mai în vârstă ai familiei, ar putea fi de ajutor să vorbeșți cu ei despre evenimentele traumatizante trăite. Dacă aceștia nu mai sunt în viață sau nu puteți comunica, poți investiga singură: analizează ceea ce s-a întâmplat când s-a produs evenimentul respectiv, caută să vezi de ce te deranjează și fii atentă la reacțiile tale în funcție de ceea ce descoperi. Te-ai simțit abandonată? Speriată? Trădată? Umilită?
Cunoscând emoția primară pe care o provoacă trauma respectivă, ai răspunsul la întrebarea „de ce”. Mai departe, treci la „ce” – asta înseamnă să vezi ce te poate face să te simți mai bine. Poate te ajută să vorbeșți cu o prietenă, să faci o plimbare pentru a-ți limpezi mintea, să ții un jurnal – orice alegi pentru a trece peste aceste emoții, fă-o cu pași mici.
Deși dezlegarea unei traume generationale poate fi resimțită că o povara, este un act de iubire care va avea efect pozitiv asupra ta, asupra copiilor și a generațiilor următoare. Eliberarea emoțiilor adânc înrădăcinate nu este ușoară.
Dacă ai acces la un terapeut, acesta poate fi de ajutor pentru identificarea traumei și vindecarea cu metode personalizate care ți se potrivesc. Dacă nu, poți discuta cu o prietenă sau cu un membru al familiei. E posibil să nu reușeșți să-ți observi trauma clar până când nu îți pune cineva întrebările corecte.
