ANOSR arată, într-un comunicat, că, printre altele, prevederea respectivă creează incertitudine în rândul tinerilor în legătură cu momentul în care ar putea fi primiți în profesie.
”Pentru cadrele didactice care doresc să continue activitatea în mediul universitar, există varianta continuării în sistemul de plată cu ora. Pentru cadrele didactice care nu ar mai trebui să rămână în mediul universitar, vârsta de 65 de ani este o limită clară, în contextul nesancționării anterioare, limită a cărei prelungire până la 70 de ani nu poate aduce nimic bun. Tinerii sunt puși în situația de a aștepta mai mult pentru a accede la o carieră universitară și beneficiile economice sunt doar aparente. În contextul în care în concret neperformanța nu este sancționată, o politică de genul o poate doar prelungi”, a subliniat Horia-Șerban Onița, președinte ANOSR, în comunicatul de presă.
Argumentele ANORS:
Poziția federației este clară și fermă pe acest subiect: în modul în care este organizat actualmente sistemul de învățământ superior, toate cadrele didactice din învățământul superior ar trebui să se pensioneze la vârsta de 65 de ani, astfel cum era prevăzut inițial în Legea educației naționale.
Instituirea acestei limite presupune faptul că acele cadre didactice care doresc să continue să predea studenților și care, astfel, își îndeplinesc misiunea și vocația de a transmite cunoaștere și după această vârstă o pot face în continuare, în regim de plata cu ora, fără a menține calitatea de titular în învățământ.
Această regulă nu lasă loc de excepțiile introduse în art. 289 din Legea educației naționale, care prevede criterii generale privind „criteriile de performanță profesională și a situației financiare”, a căror interpretare poate fi îndoielnică. Ne punem, astfel, întrebarea retorică: Dacă o universitate nu prelungește calitatea de titular pentru un cadru didactic pentru că nu ar respecta criteriile de performanță profesională, de ce mai este acel cadru didactic titular la momentul analizei?
În această ecuație cel rămas ignorat este studentul, în lipsa unor acțiuni privind formarea continuă de calitate a cadrelor didactice, astfel încât să se asigure îmbunătățirea metodelor de predare, integrarea noilor tehnologii, și, ca un corolar, respectarea învățământului centrat pe student. De asemenea, problemele cauzate de măsură ar fi atenuate dacă ar exista o sancționare efectivă a cadrelor didactice care nu fac performanță și care au, astfel, rezultate constant nesatisfăcătoare la diferitele evaluări. În ciuda faptului că mecanismul legal există, în universități de foarte puține ori se observă, în general, acțiuni concrete de sancționare în baza unei metodologii (aprobate de Senat, conform legii), care să țină seama, în același timp, în mod adecvat de evaluarea de către studenți.
Limita de vârstă de 65 de ani încurajează, în primul rând, accesul tinerilor la cariera didactică universitară.
Modernizarea universităților se face, fără îndoială, și prin deschiderea carierei în învățământul superior pentru tinerii cu rezultate, prin concursuri competitive care să atragă cei mai buni potențiali candidați, atât pentru a preda, cât și pentru a face cercetare în învățământului superior. Statisticile furnizate de Ministerul Educației, care arată că numărul de asistenți universitari titulari a scăzut în perioada 2015-2019 cu 27%, evidențiază și mai puternic de ce accentul ar trebui pus pe creșterea intrării în sistem.
O asemenea modificare ar bulversa și mai mult parcursul profesional al tinerilor, rămași într-o incertitudine privind momentul în care ar putea fi primiți în profesie.
Mai mult decât atât, o universitate în continuă evoluție, adaptare și inovare ar presupune și să nu existe funcții de conducere ocupate „la infinit” de aceleași persoane, or proiectul de lege stimulează tocmai premisele acestei situații.
Astfel, Guvernul nu doar că nu dorește revenirea la varianta prevăzută inițial în lege, ba chiar intenționează să elimine orice posibilitate din universități de a decide încetarea calității de titular la vârsta de 65 de ani, indiferent de prestația cadrului didactic, oferindu-i un drept exclusiv în a stabili continuarea activității în calitatea de titular până la vârsta de 70 de ani.
Nici măcar aparentele argumente ale Guvernului de oportunitate economică nu au cum să fie susținute, câtă vreme veniturile din universitate a unui cadru didactic la vârsta de 65 de ani sunt, de regulă, peste 250% din veniturile unui asistent, în contextul în care un cadru didactic cu un titlu didactic inferior trebuie să desfășoare și mai multe activități didactice pentru îndeplinirea normei.
Parlamentul trebuie să îndrepte această vădită eroare propusă de Guvern și să își orienteze, astfel, atenția către alte inițiative, apte să aducă o îmbunătățire pentru educația terțiară din România, se mai arată în comunicatul Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România
Poziția ANOSR vine după cea a principalelor cinci universități parte a consorțiului Universitaria, care la rândul lor au criticat proiectul de lege al Guvernului, potrivit hotnews.
