Sfânta Fecioară Maria s-a născut cu păcatul strămoşesc şi a primit iertare de acest păcat în momentul în care a acceptat să-L nască pe Hristos. Învăţătura că ea s-ar fi născut fără păcatul strămoşesc ne face să afirmăm că ea a avut o altă fire decât cea a tuturor oamenilor, potrivit crestinortodox.ro. Este o învăţătură greşită, pentru că dacă Ea i-a dăruit Cuvântului o altă fire decât cea pe care noi o avem, înseamnă că firea noastră nu a fost îndumnezeită. Sfinţii Părinţi au afirmat ca Hristos a mântuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mântuit.
Aşadar, Maica Domnului a murit în virtutea legii omeneşti. Pentru că a fost un om ca oricare dintre noi, nu a fost ferită nici de moartea noastră. Ca orice om, Maica Domnului a trecut prin moarte, dar nu a rămas în mormânt, ci a fost înălţată la Cer de Fiul Ei, Cel care a biruit moartea. Sfinţii Părinţi spun că nu se cuvenea ca trupul ei din care S-a întrupat Dumnezeu Cuvântul să rămână în mormânt şi să fie dat stricăciunii.
Maica Domnului primeşte moartea, însă o moarte "dătătoare-de-viaţă", de vreme ce se mută la viaţă cerească şi veşnică. Aşa reiese şi din troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: "Mutatu-te-ai la viaţă ceea ce eşti Maica Vieţii".
Trupul Maicii Domnului nu s-a descompus în mormant. Trupul ei a cunoscut pentru puţin timp despărţirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciunea în înţelesul unei putreziri a trupului. Trupul celei care L-a primit pe Dumnezeu a rămas nevătămat în mormânt. Sfântul Andrei Criteanul spune că nestricarea fecioriei Născătoarei de Dumnezeu la Naşterea lui Hristos are drept urmare firească neschimbarea trupului ei în clipa morţii: "Naşterea nu s-a supus stricăciunii, iar mormântul nu a primit stricăciunea!".
Potrivit Traditiei, Apostolul Toma nu a fost prezent la cinstita ei ingropare. Ajunge dupa trei zile de la inmormantarea ei si cere sa i se deschida mormantul acesteia pentru a-i saruta mainile. Cand au deschis mormantul, trupul Maicii Domnului nu mai era prezent acolo.
Maica Domnului, datorita Fiului ei, nu trebuie sa mai astepte invierea mortilor pentru a se bucura si cu trupul. Mormantul ei este gol si se face marturie si nadejde pentru noi, vestindu-ne ca si mormintele noastre vor ramane goale.
