Sărbătorile zilei:
Ortodoxe
Sf. Mc. Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist
Greco-catolice
Sf. m. Achindin, Pegasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist
Romano-catolice
Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi
Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor, Anempodist sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în 2 noiembrie.
Sfinţii Mucenici pomeniţi astăzi au trăit în Persia, în timpul regelui Şapor (310-379), care a declanşat o puternică prigoană împotriva creştinilor.
Achindin, Pigasie şi Anempodist erau slujitori la curtea regală, creştini, propovăduitori ai Evangheliei. Pentru credinţa lor au fost pârâţi la împărat, care a poruncit ca cei trei creştini să fie prinşi şi aduşi la judecată. Mărturisindu-L cu îndrăzneală pe Hristos Fiul Lui Dumnezeu, au fost supuşi la chinuri. Prin răbdarea cu care suportau torturile, rămânând nevătămaţi, i-au adus la credinţa creştină pe mulţi dintre cei care asistau la chinul lor, printre aceştia numărându-se şi unul dintre călăi, Aftonie, şi sfetnicul Elpidifor.
"Cuprinsu-ne-au durerile morţii, primejdiile iadului ne-au înconjurat pe noi şi, de vreme ce am trecut prin foc, Însuţi ne scoate, Doamne, pe noi întru odihnă", se ruga Sfântul Achindin, aflat în mari chinuri.
"Astfel, rugându-se sfinţii în căldări, au rămas nevătămaţi de fierberea plumbului, a pucioasei şi a smoalei şi lanţurile dezlegându-se singure de pe dânşii au căzut; iar sfinţii au ieşit sănătoşi în vederea tuturor. Atunci, mulţi înspăimântându-se de acea înfricoşătoare minune, au cunoscut adevărul şi, preamărind pe Hristos, au crezut într-Însul. Încă şi unul din cei care-i chinuia pe dânşii, pe nume Aftonie, văzând acea minune, a crezut în Hristos şi a strigat: 'Mare este Dumnezeul creştinilor'. Iar către împărat a zis: 'Neîndumnezeitule şi urâtorule de oameni, împărate, până când nu vei lăsa în pace acest popor nevinovat? Că iată, noi ne-am ostenit mai mult, chinuindu-i pe dânşii, decât ei răbdând chinurile, iar tu eşti de fier şi împietrit şi nu te umileşti în inima ta'. Iar împăratul îndată a poruncit să-i taie capul". (Vieţile Sfinţilor)
Regele persan a fost asemuit de către cei trei mucenici cu un diavol pentru ferocitatea cu care chinuia oamenii. "Au, doară, diavol sunt eu?", a întrebat mânios împăratul, iar Sfântul Mucenic Achindin a răspuns: "Şi faptele tale şi numele tău te arată a fi diavol, că lucrezi cele diavoleşti şi numele tău se tâlcuieşte - împăratul diavolilor (...) Deci bine te-a numit pe tine maica ta, Savorie, că eşti părtaş al diavolilor". (Vieţile Sfinţilor)
Adusă înaintea fiului pentru a da mărturie asupra numelui pe care acesta îl purta, mama sa a spus că poartă numele bunicului. A râs însă atunci când regele i-a spus despre tâlcuirea pe care au dat-o sfinţii mucenici numelui Savorie, căci şi ea era creştină, dar în ascuns. Atunci a înţeles regele că şi mama sa crede în Hristos şi a osândit-o să fie aruncată într-un cuptor aprins, la un loc cu Sfinţii Mucenici.
Au fost aruncaţi atunci în foc Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie şi Anempodist, împreună cu mama regelui şi cu douăzeci şi opt dintre ostaşii martori la chinurile mucenicilor, care au crezut în Hristos. Acolo în foc rugându-se ei, şi-au dat sufletele în mâna lui Dumnezeu.
Asupra multora dintre cei care s-au întors de la închinarea la zei la mărturisirea credinţei în Hristos, în jur de şapte mii de oameni, regele a dat sentinţa de condamnare la moarte, fiind cu toţii omorâţi prin lovituri cu sabia de soldaţi. Printre aceştia s-au aflat şi Sfinţii Mucenici Aftonie şi Elpidifor. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")