Ortodoxe
Intrarea Domnului în Ierusalim
Sf. Ap. Iason şi Sosipatru;
Sf. Mc. Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia
Duminica a 6-a din Post
Greco-catolice
Duminica 6 din Post (Intrarea Domnului în Ierusalim - Floriile). Sf. ap. Iason şi Sosipatru, din cei 70; Sf. m. Dada, Maxim şi Quintilian
Romano-catolice
Duminica a 5-a a Paştelui
Ss. Petru Chanel, pr. m.; Ludovic M. Grignion de Montfort, pr.; Valeria, m.
Duminica Intrării Domnului în Ierusalim - a Floriilor sau, cum mai este numită, Duminica Stâlpărilor, este sărbătorită în acest an în 28 aprilie.
Astăzi este praznicul plin de bucurie al Intrării Domnului cu slavă în Ierusalim. El face parte din cele 12 praznice împărăteşti şi se numeşte în popor "Duminica Floriilor", adică a florilor care ies primăvara pe câmp şi prin livezi. Se mai numeşte şi "Duminica Stâlpărilor", spune Părintele Cleopa Ilie, deoarece astăzi credincioşii întâmpină pe Hristos la Ierusalim cu stâlpări de finic în mâini sau, cum este la noi, cu crenguţe înflorite de salcie.
Iisus Hristos a intrat în această zi în Ierusalim, smerit şi călare pe un mânz de asin, nu cum va fi la cea de-a doua venire a Sa, când va veni înconjurat de toate cetele îngereşti, nu ca Mântuitor, ci ca înfricoşat Judecător.
"Nu va mai fi atunci nici milă de mamă, nici cuvânt de frate, nici glas de mângâiere, nici rude, nici prieteni, nici milă de judecător, nici untdelemn pentru candele, nici plâns de pocăinţă. Nimic nu va mai fi atunci, ci singură dreptatea din cer va privi şi adevărul din pământ va răsări (Psalmul 84, 12).
Şi în emoţia acelei chinuitoare tăceri, glasul Fiului lui Dumnezeu va răsuna tare, ca un glas de tunet ce sparge norii, ca un sunet de trâmbiţă ce spintecă văzduhul, ca un fulger din cer ce desparte suflet de suflet, inimă de inimă, pe om de fratele lui". ("Predică la Duminica lăsatului sec de carne, despre judecata de apoi şi puterea milosteniei", Arhimandrit Ioanichie Bălan, doxologia.ro)
Acum, în ziua intrării Domnului în Ierusalim, mulţime de oameni din Betania şi din cetatea Ierusalimului, auzind că Mântuitorul a făcut acea mare minune, a învierii lui Lazăr, mort de patru zile, a ieşit înaintea Sa şi L-a întâmpinat cu stâlpări şi cu ramuri.
Aşadar, poporul sălta ţinând în mâini ramuri de finic, strigând: "Osana întru cei de sus! Bine este cuvântat Cel Ce vine întru numele Domnului!", aşternându-şi hainele sub copitele asinului. Copii strigau, înălţând laudă lui Dumnezeu. ("Predici la Triod - La porţile Postului Mare", Sfântul Luca al Crimeii, 2004)
Şi totuşi, cărturarii, fariseii şi arhiereii sufereau şi cârteau, iar în cele din urmă, nemaiputând răbda, I-au zis Domnului: "Ceartă-i, Tu nu auzi ce zic?". Iisus le-a răspuns: "Oare niciodată n-aţi citit că 'din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă'? Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga" (Matei 21, 16; Luca 19, 39-40).
Erau plini de zavistie şi de ură împotriva Mântuitorului şi, auzind despre minunea cu învierea lui Lazăr, nu numai că nu au crezut, ci s-au grăbit să hotărască condamnarea Sa la moarte. Căci adunând sinedriul, ziceau: "Ce facem, pentru că Omul acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua şi ţara şi neamul" (Ioan 11, 47-48). ("Predica la Duminica Floriilor", Părintele Ilie Cleopa, Editura Mănăstirii Sihăstria, 1996; doxologia.ro)
Iisus Hristos nu a venit însă în lume să împărăţească peste Ierusalimul cel dinafară care este Iudeea, ci a venit să pătimească şi să moară pe cruce pentru noi, să-şi facă locaş de odihnă în inimile noastre, iar cel mai mult, spune părintele Cleopa, se odihneşte şi intră în inima noastră prin taina Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii, pentru care creştinii s-au pregătit în Postul Mare. ("Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", Arhimandrit Ilie Cleopa, Ed. Episcopiei Romanului, 1996)
* Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
Caracteristica liturgică a Săptămânii Mari este reprezentată de Denii. Prin felul şi conţinutul lor, deniile sunt slujbe unicat în cultul divin ortodox. Cuvântul denie vine de la slavonescul 'vdenie ' şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.
Denia este Utrenia de a doua zi care se săvârşeşte seara, în ajun, miercurea şi vinerea din săptămâna a cincea a Postului Mare, precum şi în toate zilele din Săptămâna Patimilor. (surse: "Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", Arhimandrit Cleopa Ilie, Ed. Episcopiei Romanului, 1996; "Predici la Triod - La porţile Postului Mare", Sfântul Luca al Crimeii; 1877-1961, 2004: https://doxologia.ro)