Sărbătorile zilei de 25 aprilie - Sfântul apostol și evanghelist Marcu/ Sf. Cuv. Vasile de la Poiana Mărului
Ortodoxe
Sf. Ap. şi Evanghelist Marcu; Sf. Cuv. Vasile de la Poiana Mărului
Greco-catolice
Sf. ap. şi ev. Marcu
Romano-catolice
Sf. Marcu, ev.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 25 aprilie.
"Sfântul Evanghelist Marcu era de neam evreu, din seminţia lui Levi, ucenic al Sfântului Apostol Petru şi fiu iubit al aceluia întru Sfântul Duh, pe care îl pomeneşte în scrisoarea sa, zicând: 'Vă sărută pe voi aleasa Biserică din Babilon şi Marcu, fiul meu'. (...) Sfântul Marcu a fost numărat în ceata sfinţilor şaptezeci de apostoli ai lui Hristos, mai întâi cu Sfântul Petru, de care a fost pus şi episcop. Ei au călătorit împreună până la Roma, unde a scris Sfânta Evanghelie după rugămintea credincioşilor, pentru că îi rugaseră cei din Roma, care deja crezuseră în Hristos prin Sfântul Pavel, ca să n-o lase nescrisă, aşa cum i-a spus Sfântul Petru prin cuvinte". (Vieţile Sfinţilor)
"Deci plecându-se la rugămintea lor, a scris petrecerea lui Hristos pe pământ cu oamenii, dar mai întâi, singur a arătat-o lui Petru. Iar el, văzând-o şi citind-o, a încredinţat că este adevărată şi a poruncit tuturor s-o citească şi să creadă toate cele scrise într-însa". (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu s-a născut în Cirene, în Vestul Africii, fiind educat în cultura greacă şi ebraică. Este considerat fondatorul Bisericii Alexandriei.
După Înălţarea la cer a Mântuitorului, Sfântul Marcu l-a însoţit pe Sfântul Apostol Petru la Roma, aici la rugămintea credincioşilor a scris una dintre cele patru Evanghelii ale Noului Testament, cea de-a doua parte a Bibliei sau a Sfintei Scripturi.
A fost martirizat în nordul Africii, la Alexandria.
* Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 4-5 martie 2003.
Sfântul Vasile, stareţul Mănăstirii Poiana Mărului (1692-1767), s-a născut în părţile Rusiei, unde a început viaţa monahală. Din cauza prigoanei împotriva creştinilor, s-a refugiat în Ţările Române şi s-a stabilit la Mănăstirea Dălhăuţi, unde a fost stareţ timp de 20 ani.
De la Dălhăuţi s-a retras la Schitul Poiana Mărului din Munţii Buzăului.
A fost duhovnicul Sfântului Paisie de la Neamţ, pe care l-a călugărit în anul 1750, la Sfântul Munte Athos. De numele Sfântului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existenţa isihasmului românesc. A fost un bun cunoscător al scrierilor patristice şi postpatristice, din care a făcut anumite traduceri. A trecut la Domnul la 25 aprilie 1767. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; Dicţionarul Teologilor Români, 1996).