Sânpetru de vară. Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Petru şi Pavel: ce înseamnă dacă tună şi fulgeră

În popor sărbătoarea se numeşte Sîn-Petru de Vară şi marchează miezul verii agrare şi răstimpul secerişului. În multe povestiri şi snoave populare Sîn-Petru apare ca un om obişnuit: îmbracă straie ţărăneşti, lucrează pămîntul, creşte vite şi, desigur, pescuieşte.

De sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel apar licuricii – care ar fi scînteile căzute pe pămînt după ce sfîntul Petru plesneşte din biciul său. Licuricii vin în ajutorul celor rătăciţi prin pădure, îndrumîndu-i spre potecă. În această zi încetează a mai cînta cucul şi privighetoarea. Iată cum se arată în popor de ce nu mai cîntă cucul: „un singur naş a avut cucul, şi ăla o fost Sîmpietru. Dar cum o fost el cucul p-atunci, s-a apucat de-a furat caii lui naşu-su. Naşu-su aleargă mereu după ei, doar-doar o pune mîna pe ei. De la Sîmpietru înainte cucul nu mai cîntă, de frica naşu-su, că-l aude“. Fiind pus mai mare peste încăperile Raiului, Sîn-Petru împarte hrana animalelor sălbatice – şi mai ales lupilor, aceasta zi fiind denumită şi „Sărbătoarea lupilor“, şi fierbe grindina pentru a o mărunţi prin topire şi a deveni mai puţin primejdioasă pentru oameni şi ogoare, scrie monitorulexpres.ro.

Tradiţii şi obiceiuri de Sfinţii Petru şi Pavel – Sânpetru de Vară – 29 iunie

În ziua sărbătorii, oamenii obişnuiesc să dea de pomană pentru sufletele celor morţi – sărbătoarea fiind cunoscută şi sub numele de Moşii de Sânpetru. Conform credinţei populare, moşii ar fi fost nouă bătrâni care făceau doar lucruri bune şi minuni peste tot pe unde mergeau. De ziua Moşilor de Sânpetru sau de Vară, femeile împart oale cu apă, pentru ca cei morţi să aibă ce bea pe lumea cealaltă; tot în această zi oamenii au voie să lucrează orice, dar să nu toarcă, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morţi. În ziua Moşilor de Sânpetru, femeile dau de pomană şi vase cu vine, lapte şi mâncare gătită, vase care se împodobesc deseori cu flori şi cireşe.

Până în această zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.

Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că, respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc.

Dacă tună şi fulgeră azi, nucile şi alunele vor fi viermănoase.

Se spune despre Sfinţii Petru si Pavel că stau în Lună, unul în dreapta și unul în stânga acesteia. Petru este cel care ţine cheile de la porţile Raiului, el fiind considerat mâna dreaptă a lui Dumnezeu.

Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.

Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel se ţine timp de trei zile, pentru ca agricultorii să fie protejaţi de potoape și pentru ca grânele lor să fie bogate. În lumea rurală, sărbatoarea marchează vremea secerişului şi jumătatea verii agrare. Ziua de dinaintea sărbătorii este dedicată spiritelor cerului care, până în această zi, umblă libere prin lume şi îi pedepsesc pe cei care dorm pe afară. Un mod de protecţie împotriva acestor duhuri sunt usturoiul şi pelinul, scrie Alba24.ro.