Conform Directivei privind stocurile petroliere, statele membre au obligația de a asigura menținerea și disponibilitatea unui nivel minim de rezerve de țiței și/sau de produse petroliere pentru a garanta siguranța aprovizionării cu resurse petroliere a Uniunii Europene.
Comisia a pus în discuție și faptul că legislația română interzice utilizarea stocurilor petroliere drept garanții reale, adică drept active oferite ca garanție pentru a obține un împrumut, ceea ce ar putea face mai dificilă îndeplinirea obligației operatorilor economici de a deține stocuri.
Întrucât România nu a clarificat aceste aspecte, Comisia i-a adresat un aviz motivat la 18 noiembrie 2016, iar acum a decis să trimită România în fața Curții de Justiție a UE, informează un comunicat de presă al Executivului comunitar.
La 20 noiembrie 2015, Comisia a reamintit României obligațiile ce îi revin în temeiul Directivei privind stocurile petroliere, printre care obligația de a dispune de proceduri de urgență și de un plan de urgență în cazul apariției unei disfuncționalități majore în aprovizionare, dar și obligația de a asigura un cadru clar și eficace pentru ca operatorii să își poată delega obligațiile de stocare.
