Cultul morților la vechii egipteni
Cultul morților a existat la toate popoarele din cele mai vechi timpuri. Acesta diferă de la o civilizație la alta, în funcție de crezul fiecăruia. La egipteni, acest cult a fost extrem de complex și presupunea o serie de practici.
Vechii egipteni credeau în nemurirea sufletului. Erau de părere că omul este compus din trei părți, corpul material, sufletul invizibil și un al treilea element, numit KA. Acesta avea forma exactă a omului, un fel de fantomă vizibilă, dar impalpabilă.
Ei credeau că defunctul își continuă viața și după moartea corpului fizic prin existența lui KA. Acesta, însă, avea nevoie de un suport și o locuință materială pentru a-și continua existența. De aceea, mormintele lor arătau ca niște locuințe.
Erau amenajate cu de toate, iar suportul material fiind corpul fizic, cadavrul mai exact. Își îmbălsămau morții, acest lucru era indispensabil pentru conservarea mumiei. Doar în felul acesta KA își putea continua existența. Dacă, totuși, exista posibilitatea ca mumia să se distrugă, puneau o statuie a mortului, din lemn, piatră sau teracotă, servind drept suport lui KA.
Cele mai bizare fobii. Ce este ginofobia sau androfobia?
Conservarea cadavrului, un adevărat ritual
Prima grijă era conservarea corpului, pentru ca sufletul să poată intra din nou în el. Pregătirea mumiei începea cu extragerea creierului și a organelor, pe care le impregnau cu parfumuri şi le păstrau în urne. În locul inimii se punea un scarabeu, acesta reprezentând simbolul reînnoirii pentru vechii egipteni.
Era făcut fie din argilă sau piatră, pe care se grava o formulă magică. Despre aceasta se credea că-l va ajuta pe defunct la judecata ce avea loc în fața lui Osiris. Corpul era umplut cu diverse rășinoase și plante aromatice, dar și tămâie, smirnă și scorțișoară.
Timp de 70 de zile cadavrul era ținut într-o soluție de carbonat de sodiu, apoi îl înfășurau în fâșii de pânză de in, ce era îmbibată într-un clei aromat. Mumia era apoi pusă în sicriul din lemn ce avea forma trupului şi care era pictat la exterior cu portretul defunctului.
Alături de sicriu se puneau diverse obiecte de uz casnic şi mâncare. Se puneau şi figurine din argilă ce reproduceau chipurile celor din casa defunctului, rude sau servitori, de compania cărora defunctul avea nevoie în viața sa viitoare, conform credinței lor.
