În prezent, femeia și fiica ei se află în străinătate, unde au fugit de agresiunea rusă.
În prima zi, Iulia s-a trezit când a auzit exploziile. Nu erau foarte apropiate, dar ferestrele tremurau. Apoi, rușii au bombardat aeroportul din Nipru.
„A fost o asemenea forță de impact încât în orașul meu, situat la o distanță de aproape 35 de kilometri de Nipru, am auzit aceste valuri explozive”, și-a amintit ucraineanca.
Ulterior a vrut să plece. Cu toate acestea, ea nu știa cum și unde. Așa că a rămas acasă cu familia sa încă două săptămâni. Însă, ce a urmat a fost mult mai rău. Povestea a început cu capturarea centralei nucleare din Energodar. Atunci nervii Iuliei au cedat.
Iulia are o fetiță de 2 ani și jumătate. De teama pentru ea și pentru sănătatea sa, femeia a decis să plece de acasă. Ea i-a sugerat bărbatului să meargă cu mașina în vestul Ucrainei, și să rămână acolo pentru o vreme, sau să plece în străinătate.
„Am stat în Zakarpattia timp de aproximativ 2 săptămâni, apoi am plecat în străinătate. De dragul copilului - ca să nu audă sirenele și să nu se teamă", a explicat Iulia.
Fiica Iuliei își amintește sirenele în timp ce alergau spre subsol seara. Când aude sunetul ambulanței, ea spune: "Sirenă, hai să ne ascundem", povestește mama fetei.
Imediat ce a izbucnit războiul, Iuliei i-a fost greu să-și mai vadă fiica liniștită. Simțea stresul părinților ei, era surescitată. Acum s-a liniștit, dar îi este dor de rudele ei care au rămas în Ucraina.
