Potrivit proiectului, mobilitatea academică se referă la toate tipurile de activităţi prevăzute în planul de învăţământ al programului de studii respectiv: cursuri, seminarii, laboratoare, proiecte, activitate practică etc.
"Calitatea de student, respectiv student-doctorand se menţine pe toată perioada mobilităţilor interne şi internaţionale. Instituţiile de învăţământ superior se pot asigura, prin prevederile acordurilor instituţionale încheiate cu instituţiile de învăţământ partenere, că studenţii care participă la mobilităţi beneficiază de aceleaşi drepturi ca studenţii înmatriculaţi în respectiva instituţie de învăţământ gazdă", se arată în document.
Aitana, modelul care câștigă 3.000 de euro lunar deși nu există. Cum este posibil acest paradox
De asemenea, proiectul prevede că, la solicitarea studentului, instituţia de învăţământ superior de provenienţă poate încheia acorduri de mobilitate cu altă instituţie de învăţământ superior din ţară sau din străinătate pentru a facilita mobilitatea în cazul în care nu există la momentul respectiv un acord interinstituţional între cele două.
"Instituţiile de învăţământ superior pot finanţa, cofinanţa şi/sau avansa fonduri din venituri proprii, pentru a susţine implementarea proiectelor de mobilitate", mai stipulează proiectul.
Mobilitatea academică definitivă se poate efectua atât de către studenţii finanţaţi de la bugetul de stat, cât şi de către studenţii cu taxă, cu respectarea prevederilor legale privind capacitatea de şcolarizare şi finanţarea învăţământului superior şi cu acceptul instituţiilor de învăţământ superior acreditate/autorizate provizoriu implicate şi în conformitate cu reglementările proprii privind mobilitatea academică internă sau internaţională şi, după caz, definitivă sau temporară.
