Ajungând împăratul Alexandru Macedon, în campania sa de cucerire, până în Persia și auzind despre înțelepții vestiți ai acelor ținuturi, i-a chemat pe aceia la sine și le-a spus, cu aroganța celui care cucerise mări și țări și care stăpânea bogății nenumărate și o împărăție nemaiauzită:
- Cereți de la mine orice și vă voi da!
- Așa?! s-au prefăcut mirați înțelepții. Dă-ne, atunci, împărate... viață fără de moarte!
- Asta-i o nebunie! le răspunse Alexandru Macedon. Căci care pământean ar putea să scape de moarte?!.. Vă credeam înțelepți, dar văd că nu aveți minte deloc!...
- Apăi, împărate, răspunseră filozofii, iertată să ne fie nouă întrebarea: dacă nimeni nu poate scăpa de moarte, înseamnă că și tu vei muri?!
- Asta-i sigur! răspunse cuceritorul.
- Atunci, dacă-i sigur, mai spuseră ei, tu de ce trăiești ca și când n-ai mai muri vreodată? De ce nu-ți mai ajung împărățiile, comorile, averile și toate bunătățile pământești?..
Împăratul înțelesese atunci nebunia filozofilor și plecă îngândurat.
O, de-am înțelege și noi această lecție: de vreme ce știm prea bine că vom muri, să nu mai trăim ca și când n-am muri niciodată!...
Citește mai multe pe realitateaspirituala.net.
