Pastila pentru suflet - 17 martie - Pilda zilei

Pastila pentru suflet
Pastila pentru suflet

Rugăciunea zileiRugăciune la Icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare
„O, Dulcea Sărutare a sufletelor noastre, cu roua rugăciunilor tale  curățește inimile noastre și le fă izvorâtoare de gânduri dumnezeiești. Cu razele minunilor tale împodobit-ai mănăstirea în care ești cinstită, tuturor închinătorilor dăruindu-le din belșug untdelemnul darurilor tale. Auzi-ne și pe noi, cei ce de la marginile lumii cu bătăile rugăciunii căutăm să aflăm deschiderea ușii milostivirii tale. Ca și cu o dulce sărutare cu darul tău veselești sufletele întristate și ridici povara mâhnirilor noastre. Deci, și acum, te rugăm să cauți cu milostivire spre robii tăi și să potolești valurile păcatelor. Povățuiește-ne pe noi pe cărarea ascultării de Fiul tău și cu înfrânarea îngrădește mișcările sufletului și trupului nostru. Deschide-ne nouă ușa îndurărilor dumnezeiești, căci din pricina păcatelor noastre am depărtat de la noi pe făcătorii de bine. Rugăciunea paraclisierului Ioanichie ai ascultat-o cu blândețe și întăritu-l-ai pe dânsul întru nădejde, ca una ce purtai neîncetat grijă de mănăstirea ta și de mântuirea sufletului său. Deci, ca o milostivă Maică a creștinilor, ia în mâinile tale și viața noastră și ne povățuiește pe calea mântuirii. Stinge focul ispitelor și nimicește cursele celui rău, care caută să ne tragă pe noi în adâncul deznădăjduirii. Ceea ce ai primit în brațele tale pe Cel Necuprins de gând, încinge și sufletele noastre cu legătura iubirii de oameni și ne arată vrednici lucrători de fapte bune. Deschide hambarele darurilor tale și ne hrănește pe noi din destul, ca să-ți aducem pâinea laudelor dumnezeiești din cuptorul inimii. Pe noi, cei împovărați cu multe răutăți, ne cheamă la limanul pocăinței și cu ploaia rugăciunii tale stinge focul gheenei cel gătit pentru păcatele noastre. Fii nouă sprijinitoare în necazuri, căci la tine alergăm ca la un liman binecuvântat, cerând iertare greșelilor noastre și mare milă. Amin!”

Gândul zilei

„Omul trupesc nu suferă să fie disprețuit, iar cel duhovnicesc primește aceasta cu toată inima. Omul trupesc hulește pe cel ce îl hulește, mustră pe cel ce îl mustră, clevetește pe cel ce îl clevetește și urăște pe cel ce îl urăște, iar cel duhovnicesc se mângâie când este hulit, rabdă când este prigonit, binecuvântează pe cel ce îl blesteamă și face bine celui ce îl urăște. Omul trupesc nu îl iubește nici pe cel apropiat, iar cel duhovnicesc nici pe vrăjmași nu îi lipsește de dragostea sa. Omul trupesc ține minte răul și caută răzbunare chiar și pentru cea mai mică jignire, iar cel duhovnicesc se roagă și pentru cei ce îi iau viața, zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” (Faptele Apostolilor 7, 60). ” – Sfântul Tihon de Zadonsk

Știai că?

Ripida este un obiect liturgic, în forma unui evantai rotund, cu mâner, făcut din metal, cu care diaconii, mai ales la liturghia arhierească, apără Sfintele Daruri, ca sa nu cadă ceva impur peste ele, în timpul sfințirii. Ripidele sunt făcute în forma unor aripi, simbolizând pe heruvimii și serafimii (îngeri) care stau în chip nevăzut în jurul tronului slavei lui Dumnezeu și în jurul Sfintei Mese, ocrotind Sfintele Daruri. Ripidele amintesc și pe cei doi heruvimi care străjuiau chivotul Legii din Sfânta Sfintelor, în templul lui Solomon (II Paralipomena 3,10-13), precum și pe heruvimii cu ochi mulți și pe serafimii cu șase aripi din viziunea lui Isaia (Is. 6, 1-2) și a Sfântul Ioan, în Apocalipsă (Apoc. 4, 6-8).

Pilda zilei
Cuget neînțelept

Un preot trecea, într-o zi, pe un drum de țarină.
Un sătean necredincios își bătea boii și zbiera tot felul de înjurături.
Preotul îi zise:
– „De ce te osândești la pedeapsa veșnică?”
Omul necredincios îi răspunse:
– „Eu nu pot crede, părinte, în acestea… Căci dacă Dumnezeu a hotărât să mă scape, ori ce-aș face rău, voi fi mântuit. Și, dimpotrivă, dacă a hotărât să fiu osândit, orice aș face bun, degeaba este … „
Atunci preotul îi zise:
– „Dacă este așa cum zici, atunci de ce te mai duci la câmp să ari și să sameni? .. „
Omul rămase în tăcere. Părintele zise:
– „Dacă ar fi adevărat ce ai spus, atunci oricât ai ara, și ai sămăna, dacă Dumnezeu a hotărât să nu se facă, degeaba-i munca ta,  și, dimpotrivă, dacă Dumnezeu a hotărât să se facă, atunci nu mai e nevoie să ari și să sameni”.
Omul rămase iar fără răspuns, și părintele grăi:
– „Nu, prietene… Dumnezeu îți dă roadă numai dacă tu vei munci pământul – și tot așa, El nu-ți va da mântuirea decât dacă îi ții în seamă poruncile și nu duci o viață ticăloasă … „
De atunci, omul acela s-a înțelepțit…

Citiți mai multe pe realitateaspirituala.net.