"Încă din copilărie nu suportam ca copiii sa ma jigneasca, dar nici nu jigneam, nu eram cel care provoca. Mie mi-a placut sa vorbesc frumos, asa eram invatat, asa am fost educat, sa nu jignesc, sa nu caut cearta, sa nu fur, sa nu mint. La jignire si la furat reactionam dur, nu suportam sa mi se ia nici un creion. Chiar si mare nu am suportat minciuna, furtul si jignirile", a spus Gheorghe Dincă, potrivit rechizitoriului.
"Ma aprind imediat, explodez la orice jignire. Imediat loveam. Si acum, daca sunt jignit, dracuit pe nedrept, in următoarea secunda reacționez violent. Mă enervez imediat, mă supăr", a mai spus Dincă.
În plus, acesta a mai povestit un episod din Italia, in care s-a simțit înșelat de patronul la care lucra, reacționând violent.
“Am muncit la el o luna, si la sfârșit mi-a zis ca tot eu trebuie sa mai dau 400 de euro pentru cazare. Era răuplatnic, când a zis ca sa ii dau tot eu 400 de euro, am pus mana pe un scaun si am vrut sa ii dau in cap. Au fugit toți. Pana la urma, a văzut cu cine are de-a face si a scos 200 de euro din buzunar si mi-a zis ca restul mi-i va trimite mai târziu. Am plecat cu gândul sa mă întorc in tara ca m-am saturat de Italia. Intre Padova si Veneția, pe autostrada, m-am gândit... "Cum, eu am venit in Italia sa muncesc si plec așa repede?" Si m-am întors. Patronul m-a luat si ne-a făcut contracte si mie si băieților”, a mai spus acesta.
Din istoricul familiei, așa cum se reflectă acesta în discursul lui Gheorghe Dincă, reținem câteva momente distincte care sunt viu păstrate în memoria acestuia, se mai arată în rechizitoriu.
Pentru început, principalele referințe vizează personalitatea tatălui lui Gheorghe Dincă: un om foarte aspru, muncitor, de profesie măcelar, dar și opozant manifest al regimului comunist.
Ultimul aspect va aduce noi probleme familiei, deoarece tatăl său, Vasile, va fi încarcerat de trei ori din cauza comercializării ilicite de produse din carne.
Sunt ani mulți în care tatăl lipsește din familie, soția Ana menținând coezivitatea internă a acesteia și asigurând școlarizarea tuturor copiilor. Cu toată absența tatălui pe perioada încarcerării, imaginea acestuia rămâne dominantă și autoritară, fiind o persoană de temut atât pentru membrii familiei sale, cât și pentru comunitate.
Gheorghe Dincă își descrie tatăl ca pe un om care nu accepta compromisuri, foarte muncitor, atașat valorilor familiale specifice acelor vremuri și mentalități, însă foarte iute la mânie și devastator atunci când se manifesta violent: "Chiar dacă era slăbuț (...) era dezastru când se enerva, nu exista cineva sau vreun zid care să îi stea în față (uite atât de mare-arată)... Trecea prin el! Nu îl atingea glonțul, atât de rapid era...(...) când exploda...pfff...era prăpăd! Eu sunt pistol cu apă pe lângă el."
