_7a20371650.jpg)
Pe data de 1 ianuarie 1934, în Marea Britanie apărea Crima din Orient Express, romanul Agathei Christie, care avea să devină unul dintre cele mai citite din istoria literaturii universale. Peste numai un an, întreaga lume a fost zguduită şi fascinată de ştirea unei crime comise noaptea, în Austria, într-un compartiment al garniturii care lega Parisul de Istanbul, a cărei victimă era o româncă...
Agatha Christie avea deja în spate 14 de carieră de succes ca scriitoare de romane polițiste, când a publicat Crima din Orient Express, trenul care traversa Europa. Subiectul a fost inspirat faimosul caz de răpire a fiului aviatorului Charles Lindbergh din 1932. În roman, afaceristul Samuel Ratchett, vinovat de răpirea și uciderea unei fetițe, reușește să scape de urmărirea justiției și este pedepsit de rudele și alte persoane afectate de pierderea micuței, fiind înjunghiat ritualic de acestea în compartimentul său de dormit din Orient Exprees, scrie Evenimentul Istoric. După ce trenul este blocat de o furtună de zăpadă în Croația, crima a fost anchetată chiar la fața locului, la care participă și celebrul personaj deja Hercule Poirot.
Agatha Christie a fost fascinată de Orient Express: „Toată viața mi-am dorit să mă urc în Orient Express. Când am călătorit în Franța, în Spania sau în Italia, trenul era adesea staționat la Calais și aveam o poftă teribilă să mă sui în el”, scria aceasta în memoriile sale.
Cine era românca ucisă în Orient Express, care a îngrozit toată Europa, în 1935 - a fost aruncată drin tren
Crima adevărată din Orient Express. În dimineața de 29 septembrie 1935, Johann Sass, frânarul unui tren austriac de marfă, a observat cu groază, în şanţul care mărginea rambleul căii ferate, cadavrul unei femei. A anunțat la Admont, cea mai apropiată staţie, de unde au fost alertate autorităţile. Poliţia şi-a început imediat cercetarea pe teren; corpul desculţ prezenta o rană profundă la ochiul drept şi urme de violenţă, care puteau fi puse pe seama unei lupte, un alt indiciu fiind nişte fire de păr smulse, găsite în pumnul celei omorâte.
De-a lungul căii ferate, pe o distanţă de câţiva kilometri, aveau să se mai descopere pantofii, o eşarfă brodată, o pălărie de damă, precum şi o poşetă cu acte de identitate pe numele româncei Maria Fărcăşanu; poşeta conţinea şi un bilet de călătorie pe ruta Bucureşti-Paris. Toate acestea au exclus ipoteza unei căderi accidentale sau a unui suicid, singura pistă rămasă în calcul fiind varianta crimei.
Crima adevărată din Orient Express. Autopsia a arătat faptul că victima trăia în momentul în care fusese aruncată din tren, cauza morţii fiind leziunile interne, fracturile multiple şi hemoragia cerebrală provocate la impactul corpului cu solul. Ultimul tren de pasageri care trecuse pe aici, cu puţin timp după miezul nopţii, era Orient Express, pe ruta Istanbul-Bucureşti-Paris. S-a telegrafiat la toate staţiile de pe traseu pentru a se depista eventualele persoane suspecte.
De la Bucureşti s-a confirmat identitatea victimei. Scopul crimei părea să fie jaful, mai ales că soţul acesteia a declarat că românca avea asupra ei bani, un ceas de mână încrustat cu diamante, un şirag de perle, bijuterii de aur şi o luxoasă haină din blană de vulpe argintie.
Maria Fărcăşanu era fiica lui Nicolae Poţincu, negustor ardelean stabilit la Rucăr; fratele ei, locotenent în armata română, murise eroic în Războiul de Întregire Naţională. După clasele primare urmate în comuna locală şi cele secundare absolvite la Bucureşti, Maria (Mărioara) Poţincu s-a specializat la Leipzig în industria casnică.
Întoarsă în ţară, a deschis în Capitală o şcoală particulară de artă populară românească, cu o secţie la Rucăr. A dezvoltat acest aşezământ într-o Academie de artă aplicată românească. Asociată cu alte românce, deschisese la Athénée Palace primul magazin de artizanat din ţară şi organizase expoziţii personale la Paris, Viena, New York şi Cairo, unde a dus faima meşteşugului şi a frumuseţilor inspirate din vechile izvoare naţionale. Ea era și proprietara unui salon de coafură.
Maria era căsătorită cu ofiţerul în rezervă Nicolae Fărcăşanu, care avansase în ierarhia militară până la gradul de colonel, fiind, o perioadă, ataşatul militar al României în Franţa. La data morţii, Maria Fărcăşanu avea 50 de ani, era încă o femeie foarte frumoasă şi mamă a unei fete în vârstă de 13 ani, pe nume Monica. Prin muncă şi pricepere, ajunsese să facă parte din înalta societate românească şi se bucura de o mare apreciere şi popularitate, fiind o apropiată a Casei Regale.
Crima din Orient Express, comisă de un român - Traian Teodorescu, cunoscut infractor
Ipoteza unei sinucideri sau a unui accident a fost repede exclusă. De altfel, la trei zile de la data crimei, la biroul de bagaje al gării din Basel (Elveţia) au fost identificate, golite fiind de bunurile de preț, două dintre cele trei cufere ale Mariei Fărcăşanu, de unde supoziția că asasinul oprise unul în care înghesuise obiectele de valoare. La verificarea compartimentului unde avusese loc crima, s-a descoperit că măsuţa rabatabilă de la geam era strâmbă, un alt indiciu al unei lupte care avusese loc aici.
La Admont, în vagon mai călătorea doar un singur pasager, un tânăr de circa 25-30 de ani, care prezentase un bilet cu reducere pe baza unui carnet de student pentru o călătorie între Hegyeshalom, la granița ungară, și Buchs, la granița elvețiană. Descris ca fiind brunet, cu ochi negri, îndesat şi cu o tunsoare modernă, acesta fusese văzut fumând pe culoar.
Analiza dosarelor cu cei condamnaţi, biletul cu reducere şi, mai ales, semnalmentele şi naţionalitatea victimei i-au făcut pe anchetatori să se oprească asupra unui român, pe nume Traian Teodorescu. Acesta, în vârstă de 29 de ani, fusese eliberat recent dintr-o închisoare austriacă. Avea un cazier impresionant, în care figurau, prin tot centrul Europei, furturi, escrocherii, false identităţi (inclusiv aceea de student), înşelăciuni şi falsificare de documente.
Printre altele, fusese condamnat şi pentru modificarea a zeci de bilete de tren cu preţ redus, ale căror itinerarii erau falsificate pentru distanţe mai lungi. Presa din toată lumea l-a anunţat pe românul Teodorescu ca fiind criminalul. A fost dat în urmărire generală, dar suspectul parcă intrase în pământ. Presa europeană i-a publicat trecutul infracţional, unul cu adevărat terifiant. Printre altele, Traian Teodorescu nu se prezenta doar ca fiind student la Paris (pe baza unui carnet fals), ci și doctor (falsificase o diplomă de facultate şi se angajase chiar ca medic), a păcălit o bancă pe baza unei telegrame fictive şi a unui paşaport fals, a ridicat de acolo – cu nonşalanţă – o sumă importantă de bani. Aria de acţiune a lui Teodorescu cuprindea toată Europa Centrală și de Vest. Un motiv în plus care îi atrăgea pe cititorii de aici, care căutau zilnic prin jurnale ca să afle ce noutăţi sunt în cazul crimei din Orient Express.
Pentru elucidarea tuturor aspectelor crimei, și-au coordonat acțiunile polițiile din Austria, Elveția și Ungaria, iar agenții şi detectivii particulari din aceste țări au primit descrierea bijuteriilor şi a blănii luxoase dispărute, cu indicaţia de a se interesa şi de a raporta de îndată ce le găsesc sau dacă află vreo informaţie despre acestea. Au fost contactate şi autorităţile române, pentru prinderea şi predarea lui Teodorescu, scrie historia.ro.
Cine a inspirat-o pe Agatha Christie să scrie Crima din Orient Express
Se crede că a scris Crima din Orient Express pe când îl însoțea pe soțul său, arheologul Max Mallowan, în expedițiile sale arheologice în Irak. De altfel, cartea îi este dedicată lui MELM, adică Max Edgar Lucien Mallowan, soțul său.
Mai puțin cunoscut este că odată, pe când călătorea singură, Agatha Christie a rămas ea însăși blocată în Orient Express, timp de 24 de ore, din cauza unor ploi diluviene. Cu această ocazie a auzit povești cu întârzieri ale trenului, din cauza viscolului, care au durat și șase zile. Și astfel i-a venit ideea scrierii romanului Crima din Orient Express.
Romanul a apărut în Marea Britanie pe 1 ianuarie 1934 și costa șase șilingi și șapte pence. Peste Ocean, a apărut în librării în următoare lună, la 28 februarie, dar la prețul de doi dolari.
În Statele Unite, romanul a fost publicat sub formă de foileton, în ziarul Saturday Evening Post, între 30 septembrie și 4 noiembrie 1933, cu titlul Crimă în Vagonul de Calais.
