Poate printre cele mai cunoscute cuvinte care reamintesc de perioada comunistă sunt “miliţian” şi “tovarăş”. Cei doi termeni şi-au schimbat înţelesurile după Revoluţia din 1989, scrie Mediafax.
MILIŢIE, armată în latină
"De exemplu,” miliţie” este un cuvânt latinesc şi însemna armată, oştire şi era un cuvânt neatins de presiunea ideologică, dar împrumutând din Uniunea Sovietică acest termen pentru autoritatea care este astăzi poliţia, el s-a încărcat cu anumite sensuri negative. După Revoluţie, evident că s-a renunţat la acest cuvânt. Comportamentul abuziv al instituţiei din perioada comunistă l-a încărcat negativ. Dicţionarele încă nu înregistrează partea peiorativă, găsim doar definiţia standard. Însă, există un dicţionar de argou (George Volceanov, 2007), în care cuvântul “miliţian” este definit ca subunitate de măsură pentru inteligenţă”, a explicat pentru Mediafax, Alexandru Nicolae, lingvist la Academia Româna şi profesor la Universitatea din Bucureşti.
“Tovarăş” este un alt termen care se folosea ca apelativ, în loc de domn sau doamnă: “tovarăşe preşedinte”, “tovarăşa învăţătoare”.
“În Dicţionarul limbii române (litera T din 1982), tovarăş are nişte definiţii perfect neutre: persoană care este considerată în raport cu alta de care este legată o activitate dusă în comun, popular, are şi înţelesul de soţ, deci nimic încărcat ideologic în acest dicţionar. El este un cuvânt cu sursă ucraineană şi rusă, iar termenul a fost introdus odată cu aparatul de stat. După Revoluţie, a devenit uşor, uşor peiorativ ori uşor depreciativ. Ce mai este interesant la termenul tovarăş este că a căpătat şi sensul acesta argotic în melodiile de hip-hop, deci prieten, prieten de cartier”, a adăugat Alexandru Nicolae.
Iar lista cuvintelor este lungă. De câte ori mai folosim ”cooperativă”, ”şoim ai patriei”, ”naţionalizare”, ”colectivizare”?
Specialiştii spun că, de exemplu, pionerii existau şi înainte de comunism, iar şoimii patriei se regăsesc încă din perioada regalistă. Totuşi, anii de comunism au penetrat mentalitatea românească şi s-a dat uitării ceea ce se cunoştea înainte de această perioadă. ”Românii nu au prins frică de aceste cuvinte, dar le-au schimbat sensul”, a concluzionat Gelu Duminică, sociolog.
