Să fie sărăcia pentru un popor pedeapsa corectă pentru prostia lui? Frica, fuga de responsabilitate și indiferența sunt ingredientele toxice ce te determina să renunți! Să renunți la ce un trai mai bun, să renunți la o alimentație mai buna, la o educație mai bună pentru copiii tăi, să renunți să mai crezi că ai sa ajungi sa vezi cu ochii tai schimbarea in bine. Nu este suficient ca se șușotește, se plânge, se vorbește, se comentează pe rețelele de socializare, trebuie o implicare mai mare, conștientă, muncă mai multa și ochii larg deschiși!
Nu am înțeles niciodată oamenii care s-au obișnuit cu greul, știindu-și călăul, iar la alegeri votează același nume, același legislativ pentru că e greu cu rău, dar mai rău fără rău, așa-i?? Nu e așa! O voce palida nu poate avea pretenția să fie auzită, așa cum nici un om care nu muncește nu poate ajuta cu nimic, dar poate îngreuna totul! România poate și vrea să fie reconstruită, românii pot și vor mai mult. Merită o țară mai bună. Stabilitate, predictibilitate. Par cuvinte mari, dar vom scăpa mai ieftin dacă vom investi acum și vom preveni, decât sa plătim, să tratăm, să reparăm ceea ce nu mai poate fi nici tratat și nici reparat. Cu bani poți cumpăra orice, mai puțin viața! Cât o ai cât poți munci nu te mulțumi, române drag, să stai să aștepți să vină momentul tău de glorie! Gândirea asta pozitivă, fără muncă e ca un sâmbure de cireașa într-un pământ uscat. Fără apa, fără munca, totul e o risipa.
Și cred că asta este cuvântul zilei de azi: risipă. Suntem buni la a ne risipi timpul, oportunitățile. Mama tuturor crizelor nu si-a găsit rezolvarea, să mai întrebăm de aici, din platourile TV și de celelalte crize mai mici? Să rămânem concentrați pe problemele mici, asta pentru ca să nu le vedem pe cele mari? Și, apropo de mari, aceste taxe total nejustificate pe munca part-time nu aduceau mai mulți bani la buget dacă erau aplicate pe bugete mai mari? Companii mai mari? Multinaționale cu profituri uriașe?
Este cât se poate de clar că ne așteaptă un final de an greu, mult mai dificil decât cel care a trecut. Atâta timp cât marșul morții orchestrat de Putin va continua în Ucraina, întreaga lume va avea de suferit. În fiecare colț al globului, după pandemia care a ucis peste 6 milioane de oameni, care ne-a închis în case și a pus lacătul pe multe afaceri, focul luptelor stă să mistuie ce a mai rămas pe acest pământ. Moscova a creat un precedent periculos prin invazia asupra țării vecine și a stârnit dorința altor regiuni de a cere independență. Balcanii ard mocnit, iar China pare că se pregătește să arunce lumea în adevăratul abis.
Pe modelul lui Putin, Xi Jinping trimite tot mai multe trupe la granița cu Taiwanul și amenință că dacă oficialii americani vor vizita regiunea, vor plăti consecințe. Cu toate acestea, Nancy Pelosi, președintele camerei reprezentanților din SUA, Nancy Pelosi, a ajuns deja în Taiwan. Aici e adevărata miză a momentului, chiar dacă Rusia și Ucraina sunt mai aproape de noi, un conflict armat în Asia ar putea fi cu adevărat startul unei noi conflagrații mondiale. Credeam și speram cu toții că vom renaște din cenușa pandemiei, dar liderii lumii nu au învățat nimic din tot ce s-a întâmplat.
Și nici cei de la București par să nu se fi trezit la realitate. Apreciez curajul ministrului Petre Daea, care a recunoscut dezastrul alimentar și care a anunțat că vom plăti mai mult pentru pâine. Iar tăvălugul scumpirilor este abia la început. Seceta va majora prețul tuturor alimentelor. Fermierii avertizează că un litru de ulei ar putea costa mai mult chiar și cu 50 de procente. Asta pentru că mii de hectare de floarea soarelui au fost distruse de secetă, iar producția va fi mai mică decât anul trecut.
Îngrijorător este că puterea de cumpărare din țara noastră este printre cele mai mici din Europa, iar românii au printre cele mai mici venituri. Și, mult lăudatele pachete promise împotriva sărăciei, nu au fost aplicate pentru toți cei în nevoie. Peste 350 de mii de vouchere sociale nu au ajuns la românii care abia fac față cheltuielilor zilnice. Anunțul a fost făcut chiar de ministrul Marcel Boloș, într-un interviu acordat chiar aici, la Realitatea PLUS. Cardurile nu au ajuns la beneficiari pentru că au fost probleme cu distribuția, iar Poșta Română nu a putut să livreze într-o săptămână 700 de mii de vouchere de numai 250 de lei.
În timp ce în România cresc taxele, în Franța cresc veniturile. Guvernanții de la Paris vor să își protejeze cetățenii și au majorat, printre altele salariul minim la aproape 1330 de euro, aducă undeva de 3 ori mai mare ca al românilor. Este drept că avem și vești bune. În România prețul la pompă continuă să scadă. Litrul de benzină și de motorină costă cu până la 80 de bani mai puțin față de sfârșitul lunii iunie, când prețurile au atins un maxim istoric. Dar cam atât, e o veste bună de doar 30 de bani și nimic mai mult.
Pe lângă ofensiva puternică din sudul Ucrainei, Putin continuă șantajul energetic asupra aliaților. În timp ce prețul gazelor a atins un nou record în România, 200 de euro pe megawatt/oră, ungurii continuă să plătească cele mai mici facturi din Europa. Iată cum dictatorul pătat de sângele a zeci de mii de nevinovați știe să își răsplătească marionetele care îi fac jocul. Ungurii sunt recompensați datorită contractelor semnate pe termen lung cu Rusia și plătesc de cinci ori sub prețul pieței din Europa pentru gazul rusesc. În același timp, Vladimir Putin continuă să se răzbune pe țările din Uniunea Europeană, nu doar pe România. Spania plătește de zece ori mai mult pentru un metru cub de gaze decât cel plătit de maghiari. Cea mai afectată este, însă, Suedia, unde un kilowatt/oră ajunge să coste 24 de euro. Specialiștii avertizează că că iarna care vine va fi cea mai grea din ultimele decenii. Și asta pentru că Rusia ar putea opri complet furnizarea de gaze către statele europene. Iar România este în prima linie. Să ne trezim azi, acum din acest somn al ignoranței și al nepăsării și să acționăm cât încă se mai poate. Altfel, mulți dintre noi și ai noștri nu vor trece peste "iarna rusească" pe care Putin a dezlănțuit-o în Europa.
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.
