Studiul, realizat pe şoareci, a fost coordonat de biochimistul Michael Ristow de la Institutul Federal de Tehnologie din Zurich şi a fost publicat în revista Nature Communications.
Şoarecii din acest studiu au trăit în medie cu 10% mai mult.
Dacă acelaşi procent ar fi transpus asupra speranţei de viaţă de la oameni, aceasta ar creşte în medie cu opt ani.
Cercetătorii elveţieni au adăugat glucozamină în dieta zilnică obişnuită a şoarecilor bătrâni şi au comparat apoi speranţa de viaţă a acestora cu aceea a şoarecilor care nu au primit acest supliment.
Coordonatorul studiului consideră că glucozamina face organismul să creadă că primeşte o dietă săracă în carbohidraţi şi bogată în proteine. Această substanţă creează o serie de aminoacizi pe care organismul îi confundă cu proteine.
Ca urmare, organismul începe să "ardă" mai multe proteine, greutatea corporală rămâne la valori scăzute, iar organismul este astfel protejat în faţa unor afecţiuni grave, precum hipertensiune şi diabet.
Suplimentele pe bază de glucozamină, disponibile în magazine, reprezintă deja un remediu popular contra artritei şi înregistrează vânzări anuale estimate la 41,6 milioane de lire sterline în Marea Britanie.
Glucozamina ajută organismul să producă lichid sinovial, care lubrifiază încheieturile şi ajută cartilagiile să se regenereze. Dacă aceste cartilagii nu se regenerează, oasele din încheieturi se freacă mai mult unele de altele, provocând artrită - o boală ce creează inflamaţii şi dureri la nivelul încheieturilor.
Organismul produce pe cale naturală glucozamină, însă cantitatea sintetizată începe să scadă după vârsta de 45 de ani.
Glucozamina ar putea avea şi un efect antiinflamator similar cu acela generat de aspirină, dar fără efectele adverse pe termen lung ale acesteia, precum hemoragiile stomacale.
Totodată, glucozamina stimulează un proces din organismul uman denumit autofagie, potrivit unui studiu publicat în 2013 în revista Arthritis and Rheumatism.
Autofagia este un proces în cadrul căruia celulele îşi consumă propriile deşeuri toxice. Dacă acest proces încetează, celulele mor. Potrivit oamenilor de ştiinţă, intensitatea procesului de autofagie scade odată cu înaintarea în vârstă.
Ridurile, deficienţele auditive şi cancerul ar reprezenta astfel un rezultat al încetinirii autofagiei şi al acumulării de deşeuri toxice în interiorul celulelor.
