Eduard Hellvig amintește de torturile îndurate de Gheorghe Ursu în ultimii ani ai regimului comunist din partea, aplicate de fosta securitate și precizează că „între Serviciul Român de Informații și Securitatea comunistă nu există şi nu va exista vreodată nici o formă de înţelegere sau compatibilitate, cum nu există între valorile unui regim democratic şi orice formă de totalitarism”.
„Se împlinesc astăzi 35 de ani de la moartea inginerului Gheorghe Ursu, decedat la 17 noiembrie 1985 în urma torturilor suferite în timpul anchetării sale de către organele de Securitate. Este un moment potrivit pentru a rememora şi aprecia la justă valoare curajul şi altruismul tuturor acelor opozanţi ai regimului comunist, cunoscuţi sau anonimi, care s-au ridicat împotriva unui sistem opresiv şi criminal şi şi-au adus contribuţia la transformarea României într-o ţară în care libertăţile individuale şi valorile democratice au devenit un dat.
Gheorghe Ursu („Babu”) s-a născut la 1 iulie 1926 în oraşul basarabean Soroca, a absolvit Facultatea de Construcţii în anul 1950 şi a lucrat până la moartea sa în cadrul Institutului de Proiectări în Construcţii (ISLGC) Bucureşti, ocupând diferite funcţii. În anul 1950 a fost exclus din PCR pentru „prietenie cu elemente reacţionare”. A fost denunţat la Securitate şi arestat în decembrie 1984, iar în timpul anchetei a recunoscut că este autorul a două scrisori trimise la postul de radio „Europa Liberă”, scrisori în care denunţa măsurile criminale dispuse de Nicolae Ceauşescu în legătură cu repararea clădirilor avariate de cutremurul din 4 martie 1977, precum şi cenzura aplicată de regimul de la Bucureşti scriitorilor. În septembrie 1985 a fost din nou arestat sub pretextul „deţinerii ilegale de valută”, anchetat de Securitate şi torturat pentru a dezvălui „legăturile” sale.
Circumstanţele morţii sale fac astăzi obiectul unui proces în instanţă. Serviciul Român de Informaţii îşi exprimă speranţa şi încrederea că Justiţia va stabili adevărul. Reafirm fără echivoc că Serviciul Român de Informaţii nu numai că se delimitează ferm de crimele şi abuzurile Securităţii, ci le condamnă explicit. Între Serviciul Român de Informaţii şi Securitatea comunistă nu există şi nu va exista vreodată nici o formă de înţelegere sau compatibilitate, cum nu există între valorile unui regim democratic şi orice formă de totalitarism. Serviciul Român de Informaţii îşi menține hotărârea fermă de a sprijini procesul prin care societatea românească doreşte să se elibereze definitiv de tenebrele trecutului”, se arată în mesajul transmis de directorul SRI, marți, 17 noiembrie 2020, la comemorarea a 35 de ani de la moartea disidentului anticomunist Gheorghe Ursu („Babu”).
Cine a fost Gheorghe Ursu și cum au scăpat, rând pe rând, aproape toți „torționarii” săi
Inginerul Gheorghe Ursu a murit în arestul Miliției Capitalei, în 1985, la câteva luni de la reținere, după bătăile sistematice ale anchetatorilor securității și ale colegilor de arest. El a fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, pe motiv că deținea valută. Vizat era jurnalul său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate.
A fost acuzat și de faptul că, în jurnalul scris în tinerețe, consemnase și comentase nefavorabil aspecte din activitatea conducerii partidului comunist român. Motivele arestării au fost infracțiuni de drept comun: „nepredarea mijloacelor de plată străină și operații interzise cu mijloace de plată străine", pentru că în locuința sa s-au găsit, în timpul percheziției, 3.000 lire italiene, cinci dolari și 40 mărci germane - sume pe care inginerul le păstrase după ce făcuse câteva excursii în străinătate. Pentru ca Ursu intretinea legaturi cu persoane din strainatate, in special cu imigranti romani, precum comentatorii de la postul de radio "Europa Libera" (de la care a primit materiale tiparite interzise de regimul comunist), Gheorghe Ursu a intrat în atenția fostei securități încă din 1984.
A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției la penitenciarul din Calea Rahovei. Era plasat în aceeași celulă cu „recidiviștii” Marian Clită și Gheorghe Radu. Milițienii aveau ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor erau auzite zgomote. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” (torturat - n.red.) zilnic, prin „metode specifice”, de fosta securitate.
Instanța a stabilit la 5 mai 2000 că Marian Clită este responsabil de moartea inginerului Ursu. Marian Clită a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, dar, în baza decretului de grațiere nr. 11/1988, semnat de N. Ceaușescu, Clită a beneficiat de o amnistie de 10 ani, astfe lcă a mai avut doar doi ani de executat, opt fiind deja executati pentru alte infracțiuni.
Trei ani mai târziu, în octombrie 2003, foștii colonei de miliție Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare. În decembrie 2005 fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu.
Foștii ofițeri de securitate care l-au torturat sunt la un pas să scape cu o pedeapsă blândă. După un proces care a durat trei ani în care au fost judecați torționarii lui Gheorghe Ursu, Curtea de Apel București a decis anul trecut, în 2019, să schimbe infracțiunile acestora. Astfel, instanța a decis, pe 17 octombrie 2019, să schimbe încadrarea juridică a celor doi ofițeri de Securitate care l-au anchetat în 1985 pe Gheorghe Ursu. Foștii ofiţeri din cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, se fac vinovați de tratamente neomenoase, și nu de infracțiuni contra umanității.
Potrivit motivării, publicate în 17 ianuarie acest an, judecătoarea Mihaela Niță a decis să nu-l considere opozant al regimului comunist pe Gheorghe Ursu.
Decizia nu este însă definitivă și a fost atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Primul termen de judecată al apelului împotriva sentinței de achitare a celor doi torționari ai lui Gheorghe Ursu a avut loc pe 21 mai 2020 la Parchetul General, potrivit Fundației „Gheorghe Ursu”.
