„Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului formulat de pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, invocate de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Gornet. Respinge recursul declarat de pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă împotriva sentinţei civile nr.694 din 4 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Ia act de renunţarea la judecata recursului formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Gornet. Obligă recurentul-pârât Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă la plata sumei de 1.000 lei, cu aplicarea art.451 alin.2 Cod Procedură Civilă, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenta –reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Gornet. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 august 2020”, au stabilit judecătorii ICCJ.
Reamintim că Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) a considerat că decizia Curţii de Apel Bucureşti (CAB) de admitere a cererii autorităţilor din comuna Gornet de anulare a ordinului privind intrarea în carantină a localităţii este "vădit nelegală" şi creează un precedent periculos în actualul context sanitar, se arată în recursul formulat de DSU.
Potrivit documentului, considerentele instanţei de fond sunt "profund nefondate, contrare principiilor şi prevederilor legale reglementate de Legea 136/2020" şi "creează un precedent periculos în contextul implementării măsurilor de sănătate publică necesare pentru limitarea transmiterii şi răspândirii infecţiei cu virusul SARS-CoV-2".
DSU a arătat că instanţa de fond a dovedit o "apreciere superficială a Legii 136/2020 şi lipsă de înţelegere juridică a scopului acestui act normativ special", punctând că noţiunile de carantină a persoanelor, carantină zonală şi izolare au principii, roluri şi scopuri diferite, caracterul de complementaritate a măsurilor fiind lăsat de legiuitor la aprecierea autorităţii publice competente, aplicarea graduală a acestor măsuri nefiind stabilită ca o obligaţie.
"În mod greşit, instanţa de fond a reţinut în motivare faptul că 'legiuitorul a avut în vedere în primul rând măsurile aplicate la nivel individual, respectiv carantinarea persoanelor şi izolarea'. Raţionamentul instanţei este de a institui în primul rând carantina/izolarea individuală, cu aplicare graduală a măsurilor. Astfel, mergând pe acest raţionament, ar însemna ca focarele apărute în anumite localităţi, cu transmitere intracomunitară, să nu poată fi izolate şi propagarea bolii infectocontagioase să nu poată fi controlată", se menţionea în recursul DSU.
