Marele regizor italian Paolo Taviani a murit la vârsta de 92 de ani.
Timp de decenii, inseparabilii frați Taviani au lucrat împreună pentru a realiza filme de referință în cinematografia italiană, inclusiv capodopera „Padre padrone”, care a câștigat Palme d’Or la Cannes în 1977. Vittorio a murit în 2018 la vârsta de 88 de ani, iar fratele său Paolo l-a urmat joi la 92 de ani, scrie Le Figaro.
„Cu Paolo Taviani, pierdem un mare maestru al cinematografiei italiene. Împreună cu fratele său Vittorio (decedat în 2018 la vârsta de 88 de ani), a realizat filme de neuitat, profunde și angajate, care au devenit parte din imaginarul colectiv și din istoria cinematografiei”, a scris primarul Romei, Roberto Gualtieri, pe X. Funeraliile laice ale lui Paolo Taviani, care a murit la Roma după o „scurtă boală”, vor avea loc luni în capitală, potrivit presei italiene. Frații Taviani, care au format un duo rar în istoria celei de-a 7-a arte, au co-scris în total cincisprezece lungmetraje marcate de un stil foarte literar, amestecând istorie, psihanaliză și poezie.
“Padre padrone” este o adaptare a romanului autobiografic al lui Gavino Ledda despre un tânăr cioban care scapă de controlul despotic al tatălui său care, din necesități financiare, l-a obligat să abandoneze școala, lăsându-l analfabet până la vârsta de douăzeci de ani. „Paolo Taviani a fost jumătatea unui duo încântător (…) Împreună cu fratele său mai mare, Vittorio, un fel de grație a atins filmele lor, cu rigoarea morală și poezia lor inimitabile”, a comentat joi seară fostul președinte al Festivalului de la Cannes, Gilles Jacob.
După moartea fiului său mai mare cu doi ani, Paolo Taviani a găsit puterea de a filma un ultim film pe cont propriu, „Leonora Addio”, care a fost prezentat la Berlinale în 2022. În timpul pregătirii „Leonora Addio”, Vittorio, căruia îi este dedicat filmul, nu mai era fizic alături de el, dar „era cu mine”, a declarat patriarhul cinematografiei italiene într-un interviu acordat AFP la Berlin. Puternic inspirați de maestrul neorealismului Roberto Rosselini, cei doi frați, fii ai unui avocat antifascist, au fost interesați de teme sociale încă de la începuturile lor din anii 1960.
„Vittorio și cu mine am decis să facem filme când eu aveam 16 ani, iar el 18, când am văzut „Païsa” al lui Rosselini”, a declarat el pentru AFP. „Ne-am dat seama că filmele ne pot schimba viața și ne pot dezvălui cine suntem cu adevărat”. „Câțiva ani mai târziu, am câștigat Palme d’Or pentru Padre Padrone, prezentat de Rosselini, și a fost ca și cum s-ar fi închis un cerc”, a adăugat el.
Cei doi frați, născuți în Toscana, au fost pasionați de cinema de la o vârstă fragedă și s-au mutat la Roma în anii 1950. Unul dintre primele lor filme, Les Subversifs (1967), a prefigurat evenimentele din 1968 sub forma unei anchete asupra Partidului Comunist Italian în momentul înmormântării unuia dintre fondatorii acestuia, Palmiro Togliatti. Inspirați de Brecht, Pasolini și Godard, ei au continuat să realizeze Under the Sign of the Scorpion (1969), primul lor film color, cu Gian Maria Volontè în rolul principal, care a fost și primul lor mare succes. După încoronarea lui Padre padrone la Cannes, au revenit pe Croisette în 1982 cu Noaptea Sf. Lorenzo, un film cu o atmosferă de basm care a câștigat Marele Premiu al Juriului.
În 2012, frații Taviani au câștigat Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin cu Cezar trebuie să. moară, în care deținuții din închisoarea Rebibbia din Roma au interpretat tragedia lui Shakespeare. În 1986, la Festivalul de Film de la Veneția, ei au primit și un Leu de Aur în onoarea întregii lor cariere.
