A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, în anul 1977. Ca student, a frecventat cenaclul Junimea (care funcționa în cadrul Facultății de Limba și Literatura Română sub conducerea profesorului și criticului Ovid S. Crohmălniceanu) și a participat la cunoscuta antologie Desant 83 a acestui cenaclu.
A debutat în volum cu proză scurtă, Tratat de apărare permanentă, în anul 1983.
A publicat mai multe romane, printre care: Tangoul memoriei, Dodecaedru, Ultimul Isus, magnificul, Călătoria Luceafărului, Requiem, Trandafirul Tăcerii Depline, Săptămâna Patimilor, Piața Aristotel, Colonia Penitenciară Oranj.
Ca ziarist, a lucrat multă vreme în calitate de redactor-șef al revistei de popularizare științifică Magazin.
George Cușnarencu a primit Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România, în anul 1984, și Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, în anul 1993.
„Prin dispariția prematură a lui George Cușnarencu, literatura română suferă o dureroasă pierdere”, transmite Uniunea Scriitorilor.
