Ciprian, probabil că ți-a fost foarte greu în momentul când ai aflat că va trebui să te deplasezi într-un scaun cu rotile. Cum ai reușit să-ți recâștigi încrederea în tine și să mergi mai departe?
Accidentul suferit, practic, mi-a schimbat viața atât mie cât și familiei și prietenilor mei. A fost un șoc extrem de mare ca dintr-un tip foarte activ, așa cum îmi place să spun că eram, să mă trezesc într-un scaun cu rotile, mai mare decât mine, și în permanență să depind de un însoțitor. După 3 ani de la accident am fost invitat de către Fundația Motivation România-Bragadiru să iau parte la un stagiu de recuperare kinetoterapeutic, dar și să învăț să redevin independent. În cele două săptămâni de recuperare, m-am descurcat foarte bine, iar cei de la fundație m-au rugat să rămân în continuare și să activez ca voluntar în calitate de instructor de recuperare activă.
Te-ai bucurat să primești această provocare?
Era un lucru extraordinar pentru mine, mai ales că exact în acea perioadă reușisem să devin independent, iar faptul că mă făceam util pentru alte persoane cu handicap m-a încărcat cu și mai multă energie. Îmi demonstram mie că pot fi un om activ, dar și părinților mei care iși doreau să mă vadă și să mă știe mult mai independent în acțiunile pe care trebuia să le desfășor zilnic. La fundație, timp de patru săptămâni, trebuia să am grijă în permanență de alte opt persoane utilizatoare de fotoliu rulant și împreună să învățam cum să utilizăm corect scaunul rulant în diferite situații, cum ar fi un banal transfer pe toaletă, fotoliu, pat, salteaua pentru exercițiile de kinetoterapie, alte scaune fixe. Învățam să utilizăm scaunul rulant astfel încât să putem trece peste praguri, obstacole arhitecturale sau să urcăm și să coborâm rampe de acces situate în diferite locații sau instituții publice. Purtam discuții tematice despre generalități ale traumatismului vertebro-medular și uneori după caz, făceam consiliere psihologică cu scopul de a trece puțin mai ușor peste toate greutățile cu care ne confruntam cu toții imediat după instalarea unui traumatism atât de sever. Fiind parte din acest minunat proiect, mi-am recâștigat încrederea în forțele proprii și astfel am ajuns un exemplu de urmat pentru alte persoane cu diferite tipuri de handicap, lucru care m-a determinat ulterior să îmi termin studiile, să obțin permisul de conducere și să administrez un club sportiv.
De ce ai ales să joci tenis?
În perioada 2006-2008, timp în care am locuit la fundația Motivation, am făcut cunoștință cu mai multe ramuri sportive destinate persoanelor cu handicap. Aici se organizau tabere sportive destinate oamenilor cu nevoi speciale, iar eu am avut marele noroc să fac parte din echipa de baschet în scaun rulant a României pentru o perioadă de timp foarte scurtă. Am participat anual la jocurile naționale, eveniment organizat de Comitetul Paralimpic Român și am avut întotdeauna rezultate foarte bune la atletism, tenis de masă, înot și aruncarea suliței. Se mai organizau și tabere de tenis de câmp evenimente la care erau invitați antrenori din străinătate, dar și oameni care inițiau acest sport și la noi în țară. M-am îndrăgostit de acest sport, imediat după ce am luat în mână o rachetă de tenis și am început să schimb câteva mingi cu un coleg care se afla tot într-un scaun rulant, și care juca tenis mult mai bine decât mine. La doi ani de zile de la primul meu contact cu tenisul, în cadrul primului turneu național de tenis organizat de FRT, în București, am reușit să-l înving pe prietenul meu, care mă inițiase în acest sport. Pentru mine, acea victorie fost cea mai mare realizare din punct de vedere sportiv. Acest sport este foarte complex, pune în mișcare întreg sistemul muscular, dar stimulează foarte bine și gândirea.
Deci n-a fost tenisul sportul tău favorit…
Înainte de accidentul suferit în anul 2003, eram o persoană foarte activă și mă implicam în foarte multe activități individuale sau de grup. Am practicat în special handbalul, timp de doi ani, însă fără a avea rezultate remarcabile. După ce am renunțat la echipa de handbal, m-am oprit într-o sală de judo timp de aproximativ șase ani. Acest sport m-a ajutat să fiu mereu într-o condiție fizică excelentă. Datorită practicării acestui sport am rezistat mai bine impactului violent cu solul în momentul accidentului de muncă prin cădere de la înălțime. Sunt absolut sigur că voi reveni la aceste pasiuni sportive ale copilăriei. Sunt la fel de sigur că starea mea de sănătate se va îmbunătăți în timp și voi avea din nou puterea să execut un procedeu din Judo sau chiar să arunc din deplasare la poarta de handbal.
Ai vreun idol în lumea “sportului alb”?
Îmi plac eleganța și precizia lui Roger Federer, dar și puterea lui Novak Djokovic de a reveni în meci de fiecare dată atunci când este ușor condus, însă și jocul absolut spectaculos al lui Rafael Nadal. Pe plan național urmăresc tot ce se întâmplă, sunt extrem de mândru de performanțele Simonei Halep și mă laud mereu cu performanțele sportivilor români, atunci când merg prin turnee internaționale.
Cum ai aflat de Centrul de Recuperare Medicală Hipocrat, locul unde ai început un program intens de recuperare medicală?
Am aflat de această clinică în urmă cu aproximativ două luni, prin intermediul agenției de PR condusă de Clara Ilie. O dată ajuns în incinta acestei clinici de recuperare, de care pot spune că este singura de acest fel din țară, am fost impresionat de aparatura de excepție pentru tratament, de personalul bine pregătit în acest domeniu. După un consult de specialitate foarte amănunțit, mi-a fost recomandat un tratament personalizat pentru afecțiunea de care sufăr împreună cu kinetoterapeutul George Neagu.
Pe ce se bazează ședințele tale de recuperare? Ai un program în care îți sunt antrenați doar mușchii sau și sistemul nervos?
Specialiștii Centrului de Recuperare Medicală Hipocrat mi-au recomandat patru proceduri de bază pe diferite aparate și care antrenează întregul sistem neuro-muscular. Prin intermediul acestor proceduri specifice afecțiunii de care sufăr, reușesc să-mi tonific musculatura deja existentă și funcțională a trenului superior, dar și să stimulez foarte eficient funcțiile lente ale membrelor inferioare, care îmi sunt afectate de traumatismul instalat.
Povestește-ne despre cele 3 aparate, la care tu faci progrese?
Execut un program foarte complex de recuperare pe patru aparate de bază: bazin, aparat standing, bicicletă și robotul GeoEvolution. Aparatul standing îmi dă posibilitatea să stau în poziție ortostatică (în picioare) cu genunchii blocați, și să execut o serie de mișcări succesive spre înainte-înapoi, stânga-dreapta, timp în care am posibilitatea să urmaresc un ecran pe care sunt afișate diferite sarcini pe care eu trebuie să le execut. Practic, trebuie sa mă aplec spre înainte și să culeg fructe urmând ca apoi, aceste fructe să le așez într-un coș. Ca fructele să ajungă în acel coșuleț, sunt nevoit să fac foarte multe manevre în diferite poziții, și cu un grad foarte mare de efort controlat. Pentru mine, un lucru foarte nou și important este acela că toate aceste aparate computerizate pe care lucrez, mă determină să execut mișcări ale membrelor inferioare într-un mod aproape inconștient, stimulând foarte bine subconștientul. Bicicleta electrică mă ajută să conștientizez mișcarea de pedalare, o mișcare deloc străină de mine, eu cunoscând foarte bine grupele musculare care trebuie să le solicit și care m-ar ajuta să execut acest exercițiu. Robotul GeoEvolution mi-a atras atenția într-un mod deosebit, imediat după ce l-am observat. Acest dispozitiv care poate să execute multe funcții de mișcare a membrelor afectate, este și un produs revoluționar, care reeducă mersul de la nivel fizic muscular-articular, până la cel mental-vizual. În România, nu sunt sigur dar cred că Hipocrat este singurul loc unde se află un astfel de robot.
Pe lângă exercițiile cu robotul, mai faci și o serie de excerciții de recuperare în apă. Care dintre ele simți că te solicită cel mai mult?
În bazin trebuie să fac o serie de exerciții și de mișcări pasive executate cu ajutorul unui kinetoterapeut. Aceste exerciții au și rolul de a relaxa musculatura foarte contractată și practic mă ajută să fiu pregătit pentru o nouă serie de exerciții la care eu trebuie să depun un efort mult mai mare. Exercițiile sunt de tip activ, motiv pentru care sunt obligat să le realizez cu o maximă concentrare și efort, astfel încât să execut mersul normal între barele paralele în apă. Nu pot să spun cu exactitate, care dintre toate aparatele de lucru mi se par mai solicitante. În apă îmi este extrem de greu să ridic genunchii la piept și să conștientizez această operațiune în profunzime. Mersul cu greutăți la picioare prin apă este la fel de solicitant, dar nici măcar o secundă nu mă gandesc că îmi este imposibil sau extrem de greu, să realizez acest program de recuperare kinetoterapeutic de care aveam atâta nevoie. Au trecut mulți ani de când pun mai mult accent pe tenis, iar programul de recuperare kinetoterapeutic și refacerea sportivă a lipsit cu desăvârșire.
Medicii susțin că ai șanse foarte mari de recuperare, tu ce crezi după aceste ședințe? Cât timp vei urma programul de recuperare la Centrul Hipocrat?
Am avut deosebita plăcere să-l cunosc pe directorul acestui centru medical, care m-a primit cu brațele deschise și care este destul de optimist in ceea ce privește recuperarea mea. Cu o foarte mare siguranță și lejeritate, domnul director mi-a povestit cu lux de amănunte despre alte cazuri rezolvate cu succes sau parțial, întâlnite în cariera sa de medic și de manager de spitale. Toate aceste lucruri discutate și știute de la echipa Hipocrat mă ajută să fiu mai optimist, să muncesc cu mai multă conștiinciozitate în obținerea unui rezultat satisfăcător. În urma a celor șase ședințe efectuate până în prezent, simt că s-au intensificat puțin toate stările de bine și senzațiile pe care le aveam în membrele inferioare. Am simțit arsuri, înțepături și senzație de amorțeală generală la nivelul picioarelor și vreau să cred că aceste stări sunt primele semne că picioarele mele se trezesc la viață. Faptul că execut la Centrul Hipocrat un program de recuperare foarte complex, personalizat și de cea mai bună calitate, îmi dă puterea și speranța că într-o bună zi voi merge din nou pe picioarele mele, că mă voi plimba prin parc la braț cu soția, copiii și părinții mei și că voi avea mult mai multă libertate de mișcare să pot face lucruri frumoase și de folos oamenilor care au nevoie de mine.
