Cel care aprinde o lumânare se arată a fi iubitor de Dumnezeu, de Hristos, care este „Lumina lumii”. Deci lumina lumânării închipuie în primul rând pe Cel Care este izvorul luminii și al iubirii, pe Hristos Domnul.
Lumânarea este, totodată, și un semn al jertfei curate pe care credinciosul o aduce în fața lui Dumnezeu. Deci accentul să nu cadă numaidecât pe numărul lor, ci pe modul cum săvârșim acest act liturgic.
Dacă bănuții îngăduie, este bine să aprind câte o lumânare pentru fiecare dintre cei pentru care mă rog, vii și adormiți. Dar dacă nu-mi permit să fac acest lucru, pot aprinde o lumânare pentru totți cei vii, pomenindu-i pe fiecare după nume, și una pentru cei repausați, după aceeași rânduială, zicând „Pomenește Doamne pe robii Tăi...” (și spui numele), scrie doxologia.ro.
În plus, nu se aprind lumânări pentru Sfânta Treime și/sau pentru sfinți. Lumânările se aprind pentru oamenii vii și pentru cei adormiți.
Lumânările nu se sfințesc. Nu există nicio rugăciune de sfințire/binecuvântare a lumânărilor. E bine să cumpărați lumânări de la pangarul bisericii pentru că acelea provin din surse sigure și pentru că este și o formă de sprijini biserica respectivă, dar nu pentru că ar fi sfințite, mai notează sursa citată.
