Ne dorim să (re)găsim în interiorul nostru un spaţiu nepoluat de gânduri perturbatoare, un spaţiu fluid şi adaptativ precum salcia în vânt, care să permită furtunilor ce se produc în afara noastră să treacă pe lângă noi, fără a ne frânge. Cu toţii avem vulnerabilităţi iar viaţa e doar o serie lungă de provocări, aşa încât chiar avem nevoie de scuturi care să ne apere dacă vrem să ne simţim mai puţin stresaţi, răniţi, vinovaţi, anxioşi, iritabili, frustaţi sau depresivi. Puterile noastre interioare (dispoziţia pozitivă, bunul simţ, optimismul învăţat, integritatea, pacea interioară, flexibilitatea, determinarea, o inimă bună, înţelepciunea), sunt indispensabile dacă ne dorim să trăim o viaţă liniştită şi plină de iubire.
Psihologii consideră că felul în care ne simţim şi acţionăm de-a lungul vieţii în diverse situaţii şi relaţii este determinat de trei factori: de provocările cărora trebuie să le facem faţă, de vulnerabilităţile cu care ne-am ales în urma acelor provocări şi de puterile noastre interioare care ne ajută să facem faţă provocărilor şi să ne protejăm de vulnerabilităţi.
Ce însemnă asta concret? De exemplu, o persoană care a trecut printr-un divorţ (provocare) poate duce cu ea o mulţime de traume psihologice în urma cărora se poate alege cu un sentiment de eşec, cu teama de un nou ataşament, cu sentimente de vinovăţie, furie sau de de afectare a respectului de sine (vulnerabilităţi).
Totuşi, persoana se poate adapta la noua situaţie apelând la puterile sale interioare – ar putea să descopere că este puternică sau că are o toleranţă ridicată la stres ori un temperament tonic şi optimist.
E bine de reţinut că, atunci când vorbim de pacea interioară, nu ne referim la liniştea pe care o resimţim în afara ,,furtunilor" exterioare ci ne gândim tocmai la o serie de sentimente adaptative care ne ajută să ne menţinem echilibrul, indiferent de tunetele şi fulgerele de afară.
Primul şi cel mai important aspect atunci când luăm hotărârea că ne dorim să trăim echilibrat este să încercăm să ne cunoaştem cu adevărat, să înţelegem care ne sunt slăbiciunile şi care ne sunt punctele forte. Nu ne putem raporta corect la ceea ce ne înconjoară, la lumea exterioară, dacă nu ştim încă cine suntem.
Experienţele de viaţă se pot compara cu cei mai buni dascăli. Cu cât sunt mai diverse, cu atât mai multe lecţii ne predau. Tot ceea ce trebuie să facem este să învăţăm şi să interiorizăm lecţiile care ne sunt ,,predate". Se cunoaşte astăzi că, în medie, o treime din puterile noastre (interioare) sunt înnăscute pe când celelalte două treimi se dezvoltă pe măsură ce trece timpul şi acumulăm experienţe de viaţă, lucru extrem de bine de reţinut. Ce trebuie să înţelegem din asta este ca noi ne putem influenţa destinul dacă înţelegem că stă în puterea noastră de a face o schimbare în bine. Nimeni în afară de noi nu este responsabil de fericirea noastră.
Cercetările despre modul în care ne putem creşte dispoziţiile pozitive şi valorifica puterile interioare au fost popularizate graţie psihologiei pozitive. Experţii sunt de acord că, deşi nu toată lumea s-a născut cu o personalitate solară, noi putem învăţa cum să aducem mai mult sens şi satisfacţie în vieţile noastre.
Să încercăm să ne jucăm puţin, pentru a înţelege mai bine cum stau lucrurile cu iluziile pozitive pentru că, până de curând, se credea că pentru un bun echilibru mental e necesară doar o viziune corectă asupra realităţii. Studiile indică însă faptul că fericirea devine mai palpabilă şi momentele de cumpănă mai uşor de depăşit dacă adoptăm o atitudine optimistă.
Să spunem că avem la îndemâna noastră un borcan cu decizii camuflate sub forma unor pastile: iluziile pozitive, lucrurile bune pe care ni le dorim în viaţă sunt aşezate în borcan în formă de pastile de culoare roz iar lucrurile care nu ne fac bine, care ne intoxică viaţa sunt deghizate în formă de pastile indigo.
E adevărat însă că pastilele roz spre deosebire de cele indigo sunt aşezate tocmai la fundul borcanului şi este nevoie un efort considerabil pentru a putea ajunge la ele. Stă doar în puterea noastră să hotărâm ce pastile luăm din acel borcan: cele de culoare indigo (cu o mulţime de efecte adverse dar care sunt, desigur, mult mai la îndemână) sau cele de culoare roz (fără nicio contraindicaţie ci doar cu un efect terapeutic benefic) dar la care putem ajunge cu ceva efort şi apelând la voinţă.
Mai mult, să spunem că, cu cât creşte numărul pastilelor roz pe care le înghiţim, cu atât scade numărul de pastile indigo din cutie şi odată cu ele scad desigur şi efectele adverse. În concluzie, dacă rezistăm înclinaţiei noastră naturale de a ne concentra pe experienţele negative, dacă facem efortul de a reuşi să trecem peste impulsurile care ne spun să facem ce e mai facil şi totusi dăunător pentru noi şi dacă suntem consecvenţi înghiţind pastilele roz, borcanul se va goli uşor, uşor de pastilele indigo şi astfel vom constata că viaţa noastră se schimbă în bine.
"Aceasta este cheia: să încercăm să asimilăm lucrurile bune. Iar asta înseamnă să transformăm experienţele pozitive pasagere în amintiri emoţionale de durată", este punctul de vedere al neuropsihologului Rick Hanson. Tot el afirmă că nu pentru felul în care ne simţim pe termen scurt ci mai ales pentru consecinţele pe termen lung pe care le imprimă experienţele noastre, fie ele pozitive sau negative, trebuie să avem grijă la modul nostru de a gândi, pentru că gândurile noastre provocă schimbări în reţeaua noastră neuronală. Creierul ia forma gândurilor noastre, ca să spunem aşa.
Adică, dacă vom continua să ne focusăm mintea pe autocritică, îngrijorări, dureri şi stres ori pe bârfe despre alţii, atunci creierul nostru va fi ,,sculptat", luând forma unei reactivităţi sporite, va fi vulnerabil la anxietate şi dispoziţii depresive, se va concentra doar asupra ameninţărilor şi pierderilor şi va fi înclinat spre furie, tristeţe şi vină.
Pe de altă parte, dacă vom continua să ne concentrăm atenţia asupra unor evenimente şi condiţii plăcute – de exemplu la faptul că cineva a fost drăguţ cu noi, că avem un acoperiş deasupra capului, vom încerca să punem accent pe sentimentele plăcute, pe lucrurile pe care reuşim să le facem, pe plăcerile fizice şi pe calităţile şi bunele noastre intenţii, atunci, în timp, creierul nostru va lua o formă diferită, va coda aceste stări mentale pasagere în trăsături neuronale de lungă durată, conducând astfel la o perspectivă optimistă realistă, o stare de spirit pozitivă şi un sentiment al propriei valori.
Pe final, un exemplu practic. Atunci când ne dorim să fim o persoană puternică, să ne dezvoltăm tocmai această putere interioară, în primul rând, trebuie să ne amintim diferitele ipostaze în care ne-am simţit în acest fel. Să încercăm să fim atenţi la modul în care ne priveşte copilul nostru (un adult este mereu puternic în mintea unui copil), să fim conştienţi că am parcurs în viaţa noastră momente extrem de grele pe care le-am depăşit cu brio, să ne amintim că am fost centrul de putere al unei persoane dragi atunci când era bolnavă sau avea nevoie de noi sau că noi înşine suntem consideraţi persoane puternice de către unul dintre prietenii nostri sau de către o vecină ori un coleg de serviciu. În al doilea rând, să lăsăm această experienţă să se scufunde profund în mintea noastră şi să o transformăm într-o stare de bine care durează, păstrând-o în minte câteva zeci de secunde şi permiţându-i să ne umple tot corpul, până când simţim ca ea face parte din noi iar noi facem parte din ea...
Alte lucruri la care putem recurge atunci când dorim să ne regăsim echilibrul interior pot fi meditaţia, yoga – de fapt, orice metodă care facilitează dialogul interior -, încercarea de a ne rezolva problemele şi de a nu le amâna, precum şi renunţarea la paradoxuri (fiindcă suntem construiţi din contradicţii: ne dorim linişte interioară dar în acelaşi timp nu putem renunţa la o viaţă tumultoasă, prea plină). Nu în ultimul rând, să încercăm să ne înconjurăm de oameni tonici şi optimişti care cred în valori, să selectăm informaţiile pe care le acumulăm, evitându-le pe cele cu impact negativ.
Psiholog Irina Alexandrescu
