Personaj de anvergură prin accesul la informații la vârf și prin capacitatea sa de analiză, generalul Iulian Vlad contribuie astfel, o dată în plus, la înțelegerea istoriei recente, una pe care a trăit-o din interior, ca martor ocular, la înțelegerea Răsturnării din Decembrie 1989, fără de care nu avem nici cea mai mică șansă de a avea o percepție corectă asupra a ceea ce se întâmplă astăzi, nu doar cu România, ci chiar cu întreg spațiul european fost comunist.
- Periscop: Vă rugăm să faceți câteva aprecieri asupra procesului lui Ceaușescu. Credeți că judecătorul Gică Popa a fost presat când a declarat hotărârea ca definitivă? Desfășurarea procesului după principiile statului de drept, chiar dacă inculpații ar fi avut în final aceeași soartă, ar fi influențat evoluția ulterioară a țării?
- Gen. Iulian Vlad: Vedeți, ați pus, de fapt, degetul pe rană. Eu sunt convins că nu motivarea că strada a presat, că lumea s-a temut că nu știu ce, ci le era frică...se temeau de ce-ar putea să spună Ceaușescu la adresa celor care au dezlănțuit dezastrul în Decembrie ’89. Și asta a făcut ca să forțeze acel proces...
Ce părere am despre proces? În primul rând, rușine! Cu pregătirea juridică pe care o am, pot să spun că acesta a fost orice altceva, dar nu poate fi numit un proces. După normele generale care se practică în toate țările, nu neapărat în cele mai civilizate, ci în toată lumea, un proces nu se desfășoară în halul în care s-a organizat la Târgoviște. Fără drept la apărare, să pronunți sentința capitală fără să-i dai dreptul s-o recuze și s-o execuți după câteva zeci de minute.
Un proces de o asemenea importanță și greutate să-l rezolvi în două ore? Nu se poate așa ceva! Justiția românească va rămâne, în veacuri, cu o rușine pe care nu știu cine o va șterge. Pentru că Dan Voinea și cei care au pus la cale acest proces poartă o vină de neiertat. De altfel, ordinul de numire ainstanței a fost scris de mână de Ion Iliescu, în calitate de Președinte al CFSN. El îi numea pe judecători și pe procurori, nu mai exista un alt organ la vremea respectivă decât acest CFSN.
Poate m-am precipitat puțin de indignare, de supărare. Ca să fiu și mai explicit și mai clar, procesul Ceaușeștilor a fost o rușine... Nu știu cât de mult respectau străinii poporul român și opțiunile lui, dar după asasinatul din ziua de Crăciun mulți au încercat un sentiment de dezamăgire, pentru a nu spune mai mult.
