Oricum ar fi definită, constructivă sau, dimpotrivă, distructivă, critica produce emoţii puternice şi ne reaminteşte fie de evenimente pe care le considerăm neplăcute, fie de situaţii din care am avut de învăţat – depinde de felul în care percepem fiecare acest gen de interacţiune.
Există momente când într-o interacţiune între două sau mai multe persoane nemulţumirile se acumulează şi acestea sunt la un pas de conflict. Critica în aceste situaţii funcţionează precum o supapă de siguranţă care se eliberează în momentul în care persoana simte nevoia acută de a-şi exprima nemulţumirile. Ea devine expresia abilităţii propriei noastre minţi de a judeca critic şi de a vorbi sincer din punctul nostru de vedere. În acest caz ea poate puncta debutul unui conflict sau, mai rar, poate avea un potenţial de dezamorsare a unor neînţelegeri, ducând la perceperea reciprocă a nevoilor şi dorinţelor părţilor implicate.
De cele mai multe ori atunci când alegem să criticăm o persoană trebuie să fim conştienţi că putem să trezim în interlocutorul nostru sentimente nu tocmai plăcute iar situaţia creată poate duce la un conflict sau poate strica o relaţie. Este bine să ne imaginăm pentru o clipă cum ar fi dacă noi înşine am fi în locul partenerului nostru de discuţie şi ni s-ar aduce tot felul de acuze.
De cele mai multe ori critica nu va fi percepută drept meritorie, nici nu va fi acceptată întotdeauna de către interlocutorul nostru drept o oglindire a adevărului. De fapt, valoarea criticii este cea pe care cel criticat i-o da. Având în vedere că este percepută adesea ca un atac asupra imaginii de sine, ca o judecată, ar fi bine ca, în cazul în care nu găsim o alternativă mai potrivită de a ne transmite nemulţumirile şi alegem situaţia mai puţin de dorit în care să criticăm din impulsul momentului, să ţinem cont de câteva idei.
-Critica nu trebuie să vizeze persoana ci comportamentul acesteia. Trebuie să încercăm să transmitem ce fapte ale interlocutorului nostru ne-au deranjat dar şi felul în care nouă ni s-ar fi părut potrivit să acţioneze acesta.
-Dacă persoana care ne deranjează nu are în mod repetat o conduită nepotrivită, un singur comportament etichetat ca fiind inadecvat nu ar trebui să ducă la critică deoarece acesta poate fi o simplă greşeală, un comportament singular pe care îl poate conştientiza ulterior şi îl poate corecta.
-Ar fi bine să strecurăm înainte şi după observaţie şi câte un comentariu pozitiv. De exemplu: Eşti mereu cochetă şi aranjată totuşi zilele astea pari puţin răvăşită. Poate că săptămâna asta a fost mai obositoare dar abia aştept să văd femeia frumoasă care ştiu că eşti.
-O critică făcută la un interval de timp îndepărtat de momentul în care ne-am dorit să sancţionăm un comportament nepotrivit, nu va avea acelaşi efect cu o observaţie făcută imediat după ce am constatat ce ne deranjează.
-Daca tot criticăm, trebuie să lăsăm persoana căreia îi adresăm critica să îşi spună punctul de vedere, să aibă un drept la replică prin care să îşi poată motiva comportamentul.
-Nu trebuie vizate mai multe aspecte atunci când facem o critică ci încearcăm să punctăm argumentat un singur lucru care ne deranjează pentru ca persoana respectivă să înţeleagă clar ce pretindem de la ea.
- Să încercăm să ne facem înţeleşi şi să transmitem într-adevăr observaţii credibile, nu să aruncăm cuvinte doar de dragul de a acuza pe cineva de ceva.
-Să transmitem mai degrabă persoanei din faţa noastră cum anume ne dorim să se desfăşoare lucrurile în viitor decât să insistăm asupra unor aspecte care sunt deja consumate.
-Ar fi de dorit să încercăm să fim politicoşi şi să nu ridicăm tonul. Chiar dacă nu e mai important cum spunem ci ceea ce spunem, să incearcăm totuşi să ne facem înţeleşi fără surle şi trâmbiţe. Un ton deranjant şi o atitudine agresivă îl va face pe interlocutorul nostru să piardă din vedere ceea ce i se reproşează.
