Am spus și că pădurile României au fost măcelărite în favoarea austriecilor. Și am spus – și am fost auziți – și că vânzarea Petrom către austriecii de la OMV a fost un jaf al resurselor naturale ale României, un act nedrept, înconjurat de aerul împuțit al corupției politice. Dar nu suntem împotriva Austriei, a istoriei noastre comune – atunci când acțiunile au fost benefice pentru ambele părți. Și azi am găsit un prilej să vă spun că trebuie să iubim – și să iubiți – o împărăteasă a Austriei, căreia îi datorăm ceva inestimabil și pentru asta trebuie să îi fim datori. Mai mult, trebuie să îi și cerem iertare pentru că ne-am bătut joc de moștenirea ei. Acum 150 de ani, Împărăteasa Elisabeta a Austriei, cunoscută mai degrabă ca Împărăteasa Sisi, s-a îndrăgostit iremediabil de un loc cu totul și cu totul special, un loc istoric, cu peisaje uluitoare, un loc recunoscut pentru minunile pe care le face pentru sănătatea oamenilor – Băile Herculane! Locul era cunoscut din antichitate, fiind stațiune turistică de două mii de ani. Aici romanii au construit Therme Herculi - temple, băi, monumente și statui închinate zeilor Hercules, Esculap și Higeea. După anul 1700, austriecii își întorc privirea spre Herculane și încep să reclădească pe Valea Cernei o stațiune vestită pe întreg continentul, pentru apele sale miraculoase, care rivaliza cu Baden Baden sau Karlovy Vary. Împăratul Franz Iosef spunea încântat, că Herculane este cea mai frumoasă stațiune din Europa. Împărăteasa Sisi este cea care a pus pe hartă, cu adevărat, Băile Herculane. A venit aici de 6 ori, și stătea cu lunile. Toți cei care o vedeau după o călătorie la Băile Herculane spuneau că este mai tânără cu 20 de ani. A și scris versuri despre frumusețea locului: “Noaptea îi vine încet naturii / Coborâtă încet la piept; / Jos, Cerna dansează doar / Încoronată de spumă și îmbătată de primăvară.” Băile Herculane au fost și locul în care politica se făcea la nivel înalt. Și era bazată atunci pe prietenie și respect. În 1887, împărăteasa Sisi aștepta personal sosirea trenului special din România, care-i aducea prietena, regina Elisabeta a României, împreună cu soțul ei, regele Carol I. În apropiere de 1900, împăratul Franz Iosef avea să-i primească, în calitate de gazdă, pe Carol I, regele României și Alexandru I, regele Serbiei cu ocazia inaugurării canalului navigabil Porțile de Fier. Erau alte vremuri… Până și comuniștii au reușit să mențină frumusețea și importanța stațiunii. După Revoluție însă, minunatele clădiri au fost lăsate de izbeliște, s-au năruit din cauza nepăsării și răutății oamenilor politici. Sub ochii lui Hercule, stațiunea a ajuns o ruină, o rușine, o umbra a ceea ce a fost. Azi, încet, pare să renască și ne dorim acest lucru. De la Băile Herculane, ajungi într-o clipă la Dunăre, ca să îi admiri măreția și să faci o plimbare pe apele învolburate. Nu departe, poți să faci o călătorie încântătoare pe cea mai veche cale ferată montană din România, de la Oravița la Anina, pe ceea ce se cheamă, pentru soluțiile sale inginerești, dar și pentru peisaje, Semmeringul bănățean. Dar până să urci în tren, nu uita să mergi la teatrul din Oravița, cea mai veche clădire de teatru din România și prima clădire din Europa luminată cu ajutorul lămpilor cu acetilenă. În sală, îl veți putea imagina pe Mihai Eminescu, care a fost sufleur aici pentru câteva reprezentații. Ce să vă mai spun? Că la Reșița veți găsi, pentru copii în special, un minunat muzeu al locomotivelor cu aburi? Sau că tot în zonă veți vedea cascade maiestuoase, precum cascada Bigăr, una dintre cele mai spectaculoase căderi de apă din lume? Veți afla mult mai multe de la invitații mei din această seară, deoarece vorbim Cu drag, despre Caraș Severin!
Un editorial scris de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.